Îmi place să aud despre eroi şi nu cred că sunt singurul. Chiar de pe vremuri, când un autor mesopotamian a scris epopeea lui Ghilgameş, sau când Homer a scris despre isprăvile lui Achile în luptă şi odiseea lui Ulise spre casă, oamenii au fost inspiraţi şi entuziasmaţi de aventurile, de curajul şi de înţelepciunea marilor campioni. Alţii, compozitori, scriitori, filozofi şi alţii ca ei, poate că au trăit vieţi mai puţin aventuroase, dar se remarcă şi ei prin realizările lor.
Se pare că eroii sunt cu mult peste nivelul nostru şi majoritatea dintre noi nu avem nici o şansă să-i ajungem din urmă. Şi totuşi, există mulţi oameni în viaţa de zi cu zi care dau dovadă de eroism sau fac lucruri altruiste, spre exemplu pompierii, personalul de pe ambulanţă, avocaţii celor săraci, cât şi profesorii, reporterii, voluntarii etc.
Fiecare dintre noi, în felul nostru, suntem capabili de fapte de eroism. Chiar dacă nu avem puterile lui Superman sau gadget-urile lui Batman sau alura perfectă a lui James Bond… şi chiar dacă problemele cu care ne confruntăm noi pot fi mult mai complexe decât situaţiile din ficţiune, lumea reală are mereu nevoie de oameni eroici care sunt dispuşi să susţină ceea ce este corect şi să-i ajute pe cei în nevoie.
Se spune că opusul pentru erou nu este răufăcătorul ci spectatorul pasiv. Ideea ce leagă articolele din această revistă este că oamenii despre care se vorbeşte aici nu au rămas nepăsători atunci când cineva avea nevoie de ajutor. Ei au acţionat, fie prin lucruri mărunte sau măreţe, şi şi-au pus amprenta în viaţa celor din jurul lor.
Şi ce înseamnă lucrul acesta pentru tine şi pentru mine? Ei bine, spre norocul nostru, se pare că eroismul este mai uşor de atins decât ne-am imagina.