Îmi place să am grijă de grădina mea dar am uneori o problemă cu florile. Îmi place să îmi cumpăr în fiecare primăvară câteva și să le îngrijesc pe perioada verii, să le ud și să le admir florile. Dar mi se rupe inima după ele când se usucă și mor.
Când se termină sezonul și pier, aproape că îmi vine să renunț la grădină, însă primăvara mă uimește mereu. Văd primii mugurași care ies din pământ și îmi dau seama că încă mai există viață. Semințele sunt acolo și doar trebuie să am răbdare. Trebuie să am încredere în semințe. Tot ce au nevoie este să li se permită să facă ce fac ele și să nască plante noi și minunate.
Tot așa este și cu ideile, visurile și țelurile mele pentru fiecare an nou: uneori trebuie să renunț la ele sau să le amân. Trebuie să am încredere că la timpul potrivit toate acele gânduri vor începe să germineze din nou, iar eu voi avea un proiect. Și dacă mă voi ocupa cu grijă și conștiinciozitate de acel proiect atunci va prinde viață.
Deci, anul acesta nu voi mai plânge după plantele și proiectele moarte. Voi accepta situația și le voi da timp. Iar când momentul va fi cel potrivit, când soarele va străluci și ploile domoale vor veni din nou, voi avea binecuvântarea de a începe ceva nou și frumos.