Când eram mică tata s-a înscris într-un club de alpinism unde oameni din tot Rio se întâlneau duminicile şi făceau excaladări împreună. Odată ce a învăţat traseele a început să ne ia şi pe noi, copiii, şi alţi tineri din vecini, să urcăm piscurile din zonă. Crescând, am început să asemui viaţa cu un şir de munţi, în care fiecare vârf trebuie cucerit într-un mod diferit.

Fiul meu mai mic, Mat, suferă de deficienţă de atenţie (ADHD). Este hiperactiv şi se concentrează cu dificultate. Îi este greu să înveţe să se comporte corect şi să înţeleagă regulile. Pe de altă parte, este foarte grijuliu şi se înţelege neobişnuit de bine cu animalele şi cu copiii mici.

Am crezut întotdeauna că dacă voi avea un copil cu disabilităţi sau cu dificultăţi de învăţare voi fi descurajată sau supărată pe Dumnezeu, însă când am primit diagnosticul pentru Mat prima mea reacţie a fost de dragoste profundă şi de compasiune. L-am ţinut pe Mat strâns la piept şi am gândit: Acesta este următorul nostru munte şi îl vom urca împreună. Am fost binecuvântată cu multă susţinere din partea prietenilor care m-au ajutat să găsesc cât mai multe informaţii despre starea lui.

De-a lungul anilor am avut momente de îndoială şi m-am întrebat „De ce noi?”, însă Dumnezeu a găsit modalităţi de a mă reasigura de dragostea Sa specială pentru Mat. De multe ori Mat primea atenţii speciale, spre exemplu când am mers în Chile să o vizităm pe fiica mea mai mare şi familia ei, iar Mat s-a împrietenit cu piloţii şi echipajul avionului. Deoarece îmbarcarea fusese întârziată Mat a apucat să vorbească mult timp cu ei în spaniola lui stâlcită şi a fost entuziasmat când pilotul i-a menţionat numele şi l-a invitat în carlingă.

Dimineaţa devreme avionul a trecut pe lângă muntele Aconcagua (6961 m). Era pentru prima oară când vedeam un munte atât de înalt încât şi avioanele trebuiau să-l ocolească. Era un pisc maiestuos, cu sute de munţi mai mici în jurul lui. Erau cu toţii acoperiţi de zăpadă, ce strălucea în primele raze ale soarelui.

Viaţa poate fi la fel de frumoasă precum Anzii în lumina răsăritului, chiar dacă este format din mulţi munţi înalţi. Până acum, fiul meu Mat a fost ca muntele Aconcagua pentru mine. Chiar dacă nu a fost uşor, m-am bucurat de fiecare clipă a urcuşului nostru!