Am citit de nenumărate ori acest pasaj din Biblie că am ajuns să‑l și memorez. Iisus a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară”.1 Apoi am citit ceva ce m‑a ajutat să privesc versetul într‑o lumină nouă.
Philip Yancey scria: „Obişnuiam să cred că a fi creştin îmi va rezolva toate problemele şi îmi va face viaţa mai uşoară. Apoi am început să cred tot mai mult că această credinţă a mea îmi complică viaţa, aşa cum trebuia să fie ea complicată. În calitate de creştin nu aş putea să nu îmi pese de mediul înconjurător, de cei fără adăpost, de cei săraci, de rasism şi persecuţia religioasă, de nedreptate şi violenţă. Dumnezeu nu îmi dă această opţiune.”
Yancey continuă prin a cita acel pasaj binecunoscut, pe care însă îl explică în felul acesta: „Iisus ne oferă mângâiere, însă mângâierea constă în a lua asupra noastră o altă povară, povara Sa. Iisus oferă o pace ce implică o nouă frământare, o odihnă ce implică alte îndatoriri noi”.2
Ce alte noi îndatoriri avem? Iisus le‑a rezumat atunci când a rezumat şi credinţa creştină: „ ‚Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău’. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‚Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’ ”3 – „aproapele” nostru fiind oricine ne stă în putinţă să ajutăm. Să‑i iubim pe alţii aşa cum ne iubim pe noi înşine nu ne stă în fire şi nu este uşor, însă este una dintre cheile pentru fericire, împlinire şi succes în viaţă.
Acceptă jugul lui Iisus. Dă-i-l pe al tău Lui. Este cel mai bun schimb pe care l‑ai putea face vreodată.