„Să-ți placă să faci exerciții fizice” mi s‑a părut întotdeauna o contradicție de termeni. Exercițiile fizice înseamnă muncă, efortul extenuant de a‑ți depăși limitele și cu siguranță că nu era în topul listei mele de preferințe. Știu că ar trebui să te bucuri să‑ți atingi țelurile de fitness dar pentru mine este mai plăcut să mă răsplătesc cu o porție în plus de somn sau de tort. Totuși, ajunsesem în punctul în care dacă mă uitam la mine în oglindă să‑mi dau seama că nu am mai prea progresasem. Așa că m‑am străduit să revin la rutina de fitness, iar țelul pe care mi l‑am pus a fost crosul de 15 km prin suburbia noastră la care participam în fiecare an cu prietenii.
În fiecare zi alergam până simțeam că‑mi ard mușchii și încă puțin. Din nou și din nou și din nou. Apoi m‑am prăbușit. În ziua crosului nu am mai avut nicio rezervă de putere; m‑am simțit groaznic. Am așteptat până cu o oră înainte de start dar starea mea nu se îmbunătățise. Deci, cu mari regrete, a trebuit să renunț și să‑mi privesc prietenii alergând fără mine.
Fiindcă nu alergam m‑am hotărât să-i fac o vizită unui prieten care este tetraplegic. De obicei îmi place să‑l văd dar în ziua aceea eram supărat pe mine și oarecum jenat de lipsa mea de realizare.
Când am ajuns la el l‑am întrebat, cam cu jumătate de inimă, ce mai face. Mi‑a răspuns: „Sunt bine, deși mai devreme era un păianjen uriaș chiar deasupra patului meu și deși îl vedeam nu puteam face nimic! Nu‑l putea îndepărta, așa că am strigat după ajutor și a trebuit să aștept să vină îngrijitorul. A fost oribil”. Apoi a chicotit.
Dintr‑o dată mi‑a trecut supărarea. Mi‑am dat seama cât de binecuvântat și de privilegiat sunt eu că pot să‑mi folosesc membrele, să am un corp care, deși uneori obosește și se epuizează, cel puțin nu este țintuit la pat sau în scaun cu rotile. În acel moment binecuvântările mele au sporit exponențial în mintea mea. Și am început să râd împreună cu prietenul meu și să mă bucur de seara aceea.
Dacă am învățat ceva din experiența asta este că fiecare dintre noi are atât de multe pentru care să fie recunoscător – asemenea prietenului meu – atât de multe motive să fim veseli în ciuda dificultăților. Iar pe lângă asta, dacă Dumnezeu te‑a binecuvântat cu potențial, atunci exersează! Eu voi reintra în rutina mea și mă rog să am puterea să continui, atât fizic cât și spiritual, până îmi ating țelurile.