Mergeam prin cartier de dimineață și m‑am gândit la un verset din Biblie. Eram recunoscătoare pentru acea dimineață minunată și fiindcă aveam un trup sănătos care să nu mă limiteze să merg și să mă bucur de lumea din jurul meu. Numărându‑mi binecuvântările am simțit un val de fericire și mi‑a venit în minte un verset: „Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig”.1
Fiecare dintre noi trebuie să învățăm în viață să ne descurcăm uneori și cu ceea ce nu avem. Dar iată că aici Dumnezeu îmi spune că este un mare câștig să fiu mulțumită cu ceea ce pot să fac.
Când am ajuns acasă am căutat în Biblie acel pasaj ca să citesc întregul context. Când am citit celelalte versete am văzut că Pavel îl sfătuia pe Timotei, un tânăr lider al bisericii, să fie atent și că nu echivaleze evlavia cu câștigul financiar.
Este un pasaj minunat despre perspectiva corectă și să nu lăsăm materialismul și dorința de lucruri materiale să ne cauzeze tristețe. Învățasem deja anul trecut că, cumpărăturile pot fi o plăcere nenecesară și foarte risipitoare dacă nu sunt atentă. Să învăț să fiu fericită și mulțumită cu o viață simplă era cheia mulțumirii de sine.
Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. Căci noi n‑am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s‑au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.
Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă‑te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică, la care ai fost chemat și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.
Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu‑și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă‑i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să‑și strângă pentru vremea viitoare, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viață.2