Un lucru ce pare unic pentru Biblie este că „eroii credinţei” – cu excepţia lui Iisus, bineînţeles – erau departe de a fi perfecţi. După cum se spune, ei au fost portretizaţi „cu negi şi de toate”. Mie îmi place istoria şi dacă citeşti istoria antică şi literatura te obişnuieşti ca eroii să fie idolatrizaţi. Iar greşelile lor, dacă le-au avut, se pare că au fost omise. Însă cu eroii din Biblie nu este aşa. Personal eu cred că tocmai această prezentare a eroilor cu toate punctele lor slabe dă o mai mare credibilitate Bibliei.

Pe mine mă încurajează foarte mult când citesc despre cei mai apropiaţi ucenici ai lui Iisus din perioada în care El era încă pe pământ.[Vezi Marcu 3:13-19.] Să începem cu Petru. Considerat în mod tradiţional ca fiind şeful apostolilor, Petru se evidenţiază negativ de ceilalţi prin faptul că neagă că L-ar fi cunoscut pe Iisus chiar în noaptea când Acesta avea cel mai mult nevoie de el. Şi nu numai o dată, ci de trei ori. „Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: ‚Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!’ ”.[Marcu 14:71] A blestemat şi a înjurat? Asta nu îmi sună prea evlavios.

Ioan se auto-intitulează în Evanghelia sa „ucenicul pe care-l iubea Iisus”[Ioan 21:20] însă Matei menţionează o situaţie care nu îi pune într-o lumină prea bună pe Ioan şi pe fratele său Iacov: „Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Iisus împreună cu fiii ei, şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. El a întrebat-o: ‚Ce vrei?’ ‚Porunceşte’ I-a zis ea ‚ca, în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.’ Drept răspuns Iisus a zis: ‚Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?’ ‚Putem’ I-au zis ei. Şi El le-a răspuns: ‚Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.’ Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.”[Matei 20:20-24]

Această situaţie nu a fost prima în care ucenicii s-au certat în ceea ce priveşte întâietatea fiecăruia. „Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Iisus i-a întrebat: ‚Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?’ Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.”[Marcu 9:33-34]

Apoi este şi Matei vameşul. Vameşii adunau taxele şi erau priviţi în general ca ticăloşi. Romanii au instaurat sistemul vamal pentru a aduna taxe de pe teritoriile cucerite. Ei licitau dreptul de taxă asupra unei regiuni celui ce oferea mai mult, celui ce promitea să aducă anual acea sumă vistieriei imperiale. În realitate aceştia erau liberi să adune oricât de multe taxe puteau şi erau liberi să păstreze surplusul pentru ei înşişi. Ei puteau decide cât vroiau să taxeze. Era un sistem dur şi nedrept care îi aducea pe săraci la sapă de lemn. Unele din cele mai mari nume la Roma, precum Brutus şi Cassius, care au participat la complotul de a-l ucide pe Cezar, au fost consemnaţi că erau proprietari de astfel de firme de taxare – deşi le conduceau prin intermediari deoarece, tehnic vorbind, romanilor nu li se permitea să se implice în astfel de afaceri murdare.

Aşadar şi Matei făcuse parte din asemenea afaceri, lucrând probabil ca antreprenor. Se pare că el chiar avea un loc preferat la poarta cetăţii unde stătea şi aduna dări pentru tot felul de produse care intrau şi ieşeau din oraş. Din cauza afacerilor sale financiare cu neamurile, evreii pioşi îl considerau chiar impur din punct de vedere al ritualurilor lor. Deci el nu era deloc un membru de vază al societăţii evreieşti.

Dar ceilalţi ucenici? Andrei, Tadeu, Filip şi Nataniel (numit şi Bartolomeu) sunt menţionaţi foarte puţin în cele patru evanghelii, însă ştim că altul – Simon (Canaanitul) – fusese membru al unei grupări revoluţionare violente de zeloţi dedicaţi să răstoarne ocupaţia romană şi pe marionetele ei de conducători. Apoi mai este şi Toma care a rămas cunoscut prin situaţia în care s-a îndoit de învierea lui Iisus. Să nu mai amintim de Maria Magdalena, care era renumită ca fiind o prostituată înainte ca Iisus să scoată şapte draci din ea [Vezi Luca 8:2.] – totuşi ea a fost prima căreia Iisus i-a apărut după învierea Sa.

Şi cum rămâne cu eroii din cartea Faptele Apostolilor? Pavel a fost un fariseu convertit care, în cuvintele lui, înainte „prigonea peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făcea prăpăd în ea”.[Galateni 1:13]

Însă aceşti ucenici – oameni simpli care au devenit extraordinari prin credinţa şi prin loialitatea lor faţă de Iisus – sunt unii dintre eroii şi eroinele mele. Ei sunt o inspiraţie pentru mine fiindcă în ciuda slăbiciunilor şi lipsurilor lor umane au rămas conştiincioşi chemării lui Dumnezeu şi au realizat lucruri minunate pentru Dumnezeu şi pentru oamenii de lângă ei.