Erau cam trei ani de când au răspuns chemării lui Iisus de a-L urma. Fiecare avea povestea lui. Lui Natanael I-a spus că este „un Israelit în care nu este vicleşug” 1. Petru şi fratele său Andrei au auzit cuvintele: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni” 2 când îşi aruncau plasele în mare. Matei stătea în ghereta sa de vameş 3. Anii care au urmat au fost cei mai emoţionanţi şi mai intenşi ani din vieţile lor. Iisus era cel mai incredibil om pe care l-au cunoscut vreodată şi Îl iubeau din tot sufletul.
Lucrurile pe care le vedeau erau incredibile – multe vindecări miraculoase, eliberare de forţele demonice 4, hrănirea a mii de oameni cu doar câteva pâini şi câţiva peşti 5. A fost apoi şi acel cortegiu funerar pe stradă iar Domnul a fost atât de mişcat de suferinţa mamei bărbatului că a oprit procesiunea, a atins coşciugul şi tânărul a înviat 6. Iar această situaţie nu a fost singura în care Iisus a înviat morţii. Mai este şi fetiţa care a fost moartă când Iisus a intrat în cameră şi vie când El a ieşit 7 şi de asemenea Lazăr, care era mort de patru zile când Iisus l-a chemat din mormânt 8.
Au existat situaţii când El a spus nişte poveşti atât de pătrunzătoare – poveşti care aveau înţelesuri profunde şi dezvăluiau mari adevăruri celor cu mintea şi inima suficient de deschise ca să le înţeleagă. 9 Odată El învăţa mulţimea care se adunase în jurul Lui să-L asculte iar ei erau cât pe ce să-L proclame cu forţa rege. 10 Alteori şi-a luat ucenicii mai apropiaţi şi i-a dus într-un loc liniştit unde se puteau odihni şi unde îi putea învăţa pe ei separat. 11
Acelea au fost într-adevăr nişte zile tumultoase.
Bineînţeles că nu toate zilele au fost pline cu atâta minunăţie şi emoţie. Câteodată a făcut faţă la opoziţie. Duşmanii Lui religioşi nu erau de acord cu ceea ce propovăduia El şi Îl provocau continuu, însă răspunsurile Lui erau pline de înţelepciune, de putere şi, mai presus de toate, de dragoste. 12 Totul în legătură cu El era pătruns de dragoste şi de compasiune.
Cu timpul opoziţia a devenit tot mai puternică şi duşmanii Lui tot mai hotărâţi să-L oprească. Dar atunci, chiar în mijlocul acelei situaţii, a fost ziua când mulţimile Ierusalimului, la care s-au alăturat şi miile de pelerini veniţi pentru Paşti, L-au întâmpinat în afara zidurilor oraşului fluturând ramuri de palmier şi strigând „Osana Fiul lui David!”. 13 Duşmanilor Lui religioşi le-a fost frică să se atingă de El din cauza popularităţii pe care o avea şi de asemenea le era teamă că dacă autoritatea civilă se va implica atunci îşi vor pierde poziţia în societate. 14
Acele zile au fost extraordinare – pline de uimire, de speranţă, de emoţie, de învăţătură şi de dragoste. Probabil că ucenicii Lui se aşteptau ca lucrurile să continue aşa mulţi ani la rând.
Când dintr-o dată totul s-a schimbat. Iisus a fost arestat şi în mai puţin de 24 de ore a fost executat ca un criminal de rând. Visele lor s-au spulberat. Cel pe care L-au iubit atât de mult s-a dus. Viaţa pe care au dus-o în ultimii trei ani s-a sfârşit. Li se părea că viitorul despre care vorbise El nu se va împlini. El era mort.
Trişti, debusolaţi şi speriaţi s-au ascuns în spatele uşilor încuiate. Cât de abrupt se terminase totul – munca la care participaseră, dragostea pe care ajunseseră să o cunoască. Totul s-a schimbat aproape instantaneu. Viitorul era sumbru.
În a treia zi după execuţia Lui, dimineaţă devreme, câteva femei care Îl urmaseră s-au dus la mormântul Lui însă trupul Lui nu era acolo. Când le-au spus celorlalţi ucenici nimeni nu le-a luat în serios în afară de Petru şi de Ioan care au alergat la mormânt şi au confirmat povestea femeilor. El nu era acolo! Nu înţelegeau ce se întâmplase însă trupul Lui dispăruse. 15
Dintr-o dată Iisus le-a apărut în mijlocul camerei în care se ascundeau, după uşile încuiate. Omul pe care Îl iubiseră şi Îl urmaseră, care fusese torturat şi omorât cu brutalitate, stătea în faţa lor. 16
El era viu!
El înviase din morţi şi era din nou cu ei. Prezenţa Lui a schimbat totul. Deşi fusese executat ca un criminal, faptul că stătea viu înaintea lor confirma tot ce le spusese despre El Însuşi: că El era „învierea şi viaţa” 17, că urma să fie ucis dar că va reveni la viaţă trei zile mai târziu. 18 Adevărul acelor cuvinte era acum evident pentru că El era acolo, viu. Prezenţa Lui a schimbat complet contextul zilelor precedente şi atunci au ştiut că nu fuseseră îndrumaţi greşit în credinţa lor. Planul lui Dumnezeu nu fusese înfrânt.
Patruzeci de zile mai târziu Iisus s-a înălţat la cer. Nu mai era fizic cu ei însă Duhul Sfânt a fost trimis să fie în ei – o prezenţă continuă care să-i călăuzească în adevăr şi dragoste şi pentru a împărtăşi tot ceea ce El i-a învăţat şi tot ceea ce ei au văzut în timpul petrecut cu El. 19
Zilele minunate în care au trăit şi au muncit alături de El se încheiaseră şi începuseră zilele de extindere şi de deschidere faţă de alţii. Faptul că El era viu le-a dat puterea de a depăşi ceea ce erau obişnuiţi, de a renunţa la cum fuseseră lucrurile până atunci şi de a-şi dedia vieţile răspândirii iubirii şi mântuirii Sale şi altora. Deşi le-a luat timp fizic şi pentru acomodare, ei au făcut ceea ce El i-a învăţat; au mers în diferite oraşe şi ţări, au întâlnit oameni noi, şi-au făcut prieteni noi şi i-au călăuzit pe alţii spre El. Au clădit comunităţi de credinţă, i-au învăţat pe alţii ceea ce El i-a învăţat pe ei, s-au implicat în misiunea pe care El le-a dat-o, zi de zi, inimă după inimă, an de an. Au făcut faţă la dificultăţi, încercări şi necazuri, însă au continuat chiar şi cu preţul vieţii. Astfel ei au afectat în mod profund lumea zilelor lor şi lumea fiecărei perioade de atunci încolo.
Deşi lucrurile se schimbaseră şi Iisus nu mai era prezent în trup, El a putut să facă în continuare miracole; să readucă morţii la viaţă; să dea răspunsuri incredibile celor în nevoie; să arate dragoste, compasiune şi milă; să aducă vestea bună a mântuirii. Doar că acum, în loc să o facă în persoană, El o făcea prin ei. El a continuat să existe în ei şi să muncească prin ei, iar El este şi continuă să fie la fel de viu în cei care L-au iubit şi L-au urmat de atunci încolo.
Paştile este sărbătorirea învierii lui Iisus. Este sărbătorirea victoriei Sale asupra morţii şi a iadului şi a lui Satana. Iisus ne-a răscumpărat de păcatele noastre. El a trăit, a iubit şi a murit pentru fiecare dintre noi în mod individual, iar El este cu noi astăzi în spirit tot aşa cum a fost cu cei alături de care a umblat pe pământ cu două mii de ani în urmă.
A existat un moment scurt în care ucenicii lui au fost disperaţi, după ce Iisus a fost crucificat şi nu a mai fost cu ei, însă acele momente de criză au fost de scurtă durată. Confuzia, teama şi incertitudinea le-a trecut odată ce şi-au dat seama că El este viu şi că dragostea, adevărul, compasiunea, cuvintele şi puterea Sa erau încă cu ei, chiar dacă circumstanţele lor fizice erau diferite.
Indiferent de situaţia în care ne aflăm, indiferent dacă au avut loc schimbări, indiferent cât de greu poate fi, El este viu şi pentru noi. Indiferent unde ne aflăm, puterea şi Duhul Său sunt cu noi. În orice împrejurare, în orice situaţie, fie că suntem în oraşul nostru natal sau într-o ţară îndepărtată, El este cu noi şi va lucra prin noi pe cât de mult îi permitem. Hai să arătăm şi altora că El este viu prin faptul că le arătăm Spiritul Lui în noi, să audă cuvintele Lui prin cuvintele noastre şi să-L cunoască prin faptele noastre iubitoare, prin compasiunea şi empatia noastră. Hai să le arătăm că El este viu, chiar şi în lumea de astăzi zăpăcită şi întoarsă pe dos ajutându-i să ia legătura cu El.
- Ioan 1:47 ↑
- Marcu 1:17 ↑
- Vezi Matei 9:9. ↑
- Vezi Matei 4:23-24. ↑
- Vezi Matei 14:14-21; 15:32-38. ↑
- Vezi Luca 7:11-16. ↑
- Vezi Marcu 5:35-42. ↑
- Vezi Ioan 11:38-44 ↑
- Vezi Matei 13:10-13. ↑
- Vezi Ioan 6:15. ↑
- Vezi Ioan 6:3. ↑
- Vezi Luca 20:20. ↑
- Vezi Matei 21:6-9. ↑
- Vezi Ioan 11:47-48. ↑
- Vezi Luca 23:55-56; 24:1-11; Ioan 20:3-9. ↑
- Vezi Ioan 20:19-20. ↑
- Ioan 11:25 ↑
- Vezi Marcu 8:32; Ioan 2:19-21. ↑
- Vezi Fapte 2:1-4; Matei 28:19. ↑