În timpul unui test de scris la clasa I, am observat că o elevă a mea, Cindy, nu scria nimic. „Nu‑mi amintesc nici un răspuns!” răspunse ea printre lacrimi. Am luat‑o de mână și am dus‑o afară să respire adânc și să se liniștească. Împreună am repetat sunetele învățate în acea săptămână. Cu îndrumare și încurajare s‑a întors în banca ei și a reuși să‑și amintească două din cele opt cuvinte. Ea s‑a bucurat că și‑a amintit chiar și atât, însă se pare că situația i‑a zdruncinat încrederea în sine.

Seara, după lucru, stăteam și scriam rezultatele elevilor în registrul meu și am ajuns la numele lui Cindy. Mi‑am amintit de suferința din ochii ei și mi‑am simțit propria frustrare în lacrimile ei. Și eu studiez cărți despre predare și discut cu colegii despre provocările cu care mă confrunt. Totuși, nu vedeam că progresez în abilitățile mele. În câteva luni urma să termin primul meu an de predare dar simțeam că m‑am izbit de un zid. Oricum, eu și Cindy aveam ceva în comun: renunțarea nu era o opțiune!

În restul semestrului am simțit că eu și Cindy eram într‑o călătorie împreună. Eu continuam să o încurajez în fiecare săptămână când se stresa și nu își amintea cum să scrie cuvintele. Privind‑o cum se luptă cu hotărâre cu neliniștea ei să‑și rezolve testele săptămânale m‑a încurajat în căutările mele să găsesc soluții la problemele clasei mele. De câte ori fețișoarele acelea mă priveau cu confuzie și plictiseală, îmi dădeam seama că trebuia să‑mi schimb metoda de prezentare a respectivului concept.

Să înveți din greșeli poate fi dureros, fie că ești elev de clasa I, sau învățător în primul an, însă eforturile ne pot întări pe toți. Cu timpul Cindy a reușit să‑și amintească vocabular și să dea un test fără să se panicheze că uită vreun cuvânt. Ea a înțeles că testele îi sunt de ajutor să vadă ce cuvinte trebuie să se străduiască să mai învețe și pe care le‑a învățat bine. Iar eu, deși mai fac la rândul meu greșeli în predarea mea, am progresat în încredere și în strategiile de predare și cum să tratez situațiile ce apăreau în clasă. Am avut nevoie de un copilaș de 6 ani să mă învețe că trebuie să lupt să trec de durerile de creștere ca să‑mi ating țelul dorit.