Fiecare are o idee despre ce reprezintă liniștea și mulțumirea pentru el. Eu mă gândesc la dealuri verzi și o căsuță în pădure cu o grădină frumoasă. Mă gândesc la serile pe terasă admirând apusul și conversând cu prietenii și familia. Mă gândesc la o sumă frumușică în contul de economii. În „lumea mea fericită” copiii mei au vieți productive și satisfăcătoare și când vor crește vor avea familii fericite și sănătoase și toți cei dragi mie vor prospera. Asta sună liniștitor. Pare o viață bună, iar atunci eu voi fi un model de mulțumire de sine!
În realitate, lumea este o bulibășeală, copiii mei ocazional au dificultăți, eu și soțul mai suntem uneori desincronizați, banii nu sunt mereu din abundență, de multe ori suntem obosiți, unele lucruri nu ne plac dar trebuie să le facem și avem lucruri pe care le iubim dar nu apucăm să le facem. Și, deși am terasă, nu apuc să petrec prea multe seri de relaxare pe terasă.
Însă recent am citit Evangheliile și este interesant de observat abordarea lui Iisus despre viață. Sunt multe de învățat din exemplul Său, însă două lucruri care se leagă de acest subiect mi‑au atras atenția:
- El își cunoaște Tatăl îndeajuns încât să aibă încredere în El.
- El a petrecut în mod regulat timp retras de zgomote și vacarm.
Sunt convinsă că și pentru mine, când simt anxietate, frustrare, nemulțumire, copleșire sau stres, răspunsul s‑ar regăsi în unul din aceste două lucruri. Nu înseamnă că n‑ar fi și lucruri practice de învățat, de schimbat sau de făcut, însă probabil că totul este înrădăcinat în acele lucruri. Este simplu, dar nu ușor. Din fericire, viața ne dă zilnic ocazii să exersăm și să devenim mai buni.
Iată câteva exemple în care Iisus s‑a retras:
„[În ciuda rugăminții lui Iisus de a păstra secrete miracolele Sale] se răspândea tot mai mult vestea despre El și oamenii se strângeau cu grămada, ca să‑L asculte și să fie vindecați de bolile lor”.1
„Iisus S‑a dus cu ucenicii Săi la mare”.2
„Iisus, când a auzit vestea [că Ioan Botezătorul a fost decapitat] a plecat de acolo într‑o corabie ca să se ducă singur la o parte, într‑un loc pustiu”.3
Și iată un exemplu al încrederii lui Iisus în Dumnezeu, în momentul cel mai dificil al vieții Sale:
„Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă‑se nu voia Mea ci a Ta”.4