Într‑o povestire se spune despre un mic oraș care a fost lovit de o furtună și a fost inundat. Apele creșteau iar preotul local stătea pe veranda bisericii îngenuncheat în rugăciune, înconjurat de ape. Pe lângă el trecură niște membri ai congregației sale vâslind într‑o barcă.
„Vino cu noi părinte. Apele se ridică.”
„Nicio grijă,” spuse preotul. „Dumnezeu mă va salva”.
Apele continuară să se ridice iar preotul se refugie la balcon. Trecu pe acolo și o barcă cu motor.
„Vino cu noi părinte. S‑a dat ordin de evacuare”.
Preotul rămase din nou neclintit. „Dumnezeu va avea grijă de mine”.
Digul orașului cedă și apele dădură năvală încât numai clopotnița rămase deasupra apei. Preotul stătea pe acoperișul clopotniței când un elicopter se coboară către el.
„Prinde scara părinte!” strigă pilotul.
Din nou preotul refuză insistând că își pune credința în Dumnezeu. Elicopterul pleacă iar el se înecă.
La poarta Raiului preotul se întâlnește cu Dumnezeu. „Nu înțeleg. De ce nu m‑ai scăpat din acea inundație?”
„Ce vrei să spui?” întrebă Dumnezeu. „Eu ți‑am trimis două bărci și un elicopter!”
Uneori putem fi și noi precum acest preot. Când trecem prin dificultăți, avem probleme și multe întrebări, ni se poate părea că Dumnezeu este surd și nu aude rugăciunile noastre pentru ajutor poate fiindcă avem ideile noastre cum credem că Dumnezeu ar trebui să ne salveze.
Să ne amintim că ajutorul, răspunsurile și soluțiile pe care le dorim și pe care le cerem nu vin întotdeauna așa cum ne așteptăm. După cum spunea Martin Luther: „Toți cei ce‑l cheamă pe Dumnezeu cu credință adevărată, cu sinceritate din toată inima, vor fi auziți cu siguranță și vor primi ceea ce au cerut și își doresc, însă nu neapărat chiar în clipa în care doresc, sau așa cum doresc sau exact ceea ce au cerut; însă vor primi ceva mult mai mare și mai glorios decât ar fi îndrăznit să ceară”.