Imaginează‑ţi o pădure – luxuriantă, adâncă, ademenitoare. Tu intri în ea şi priveşti în jur şi te aştepţi să fii impresionat, aşa cum ai mai fost impresionat de natură şi în alte ocazii, însă de data aceasta păsările nu cântă, vântul nu adie printre frunze, iar râul nu curge peste pietre. Totul stă nemişcat, îngheţat în timp, fără viaţă. Te afli în pădure, însă poate fi la fel de bine o simplă pictură agăţată pe perete.
Acum imaginează‑ţi aceeaşi scenă, însă de data aceasta cu toate lucrurile la care te aştepţi – ciripitul vesel al păsărelelor, susurul izvorului, foşnetul frunzelor, adierea vântului prin părul tău, mirosul pădurii după ploaie, ceaţa răcoroasă şi muşchiul crescut pe poteca de sub picioarele tale.
Diferenţa dintre aceste două păduri este precum diferenţa dintre a cunoaşte despre Mine şi a Mă cunoaşte cu adevărat; este precum diferenţa dintre a fi auzit, sau a fi citit, despre Mine în comparaţie cu a avea o relaţie directă şi personală cu Mine. Una este statică, cealaltă vibrantă şi plină de activitate şi de dragoste. Una este deşertă, cealaltă îţi satisface simţurile. Una poate că te ajută să fii o persoană mai bună, însă cealaltă te împlineşte.
Dragostea Mea te aşteaptă. De ce nu ai face un pas să simţi toate câte am pregătit pentru tine? Poţi ajunge la Mine cu o simplă rugăciune. Pur şi simplu deschide‑ţi inima, iar Eu voi fi acolo.