Biblia ne spune: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia”.1 Ne spune de asemenea: „M‑am făcut tuturor totul”.2 La prima vedere aceste două sfaturi par contradictorii, însă ele pot, de fapt, să se completeze. Dumnezeu nu doreşte să ne asociem cu atitudini urâte, indiferent cât de răspândite sunt ele în lume, dar, pe de altă parte, El doreşte să fim la curent cu societatea astfel încât să putem să arătăm mai bine dragostea Sa oamenilor şi să‑i aducem mai aproape de El.
Apostolul Pavel a fost un exemplu bun de flexibilitate în acest sens, relaţionând cu o mare varietate de oameni. Spre exemplu, atunci când s‑a adresat unei audienţe predominant evreiască în Antiohia, el le‑a amintit de istoria Israelului de la vremea lui Moise până la David, apoi le‑a arătat că Iisus este împlinirea profeţiilor din Vechiul Testament despre Mesia ce urma să vină.3 Dar când a vorbit consiliului Areopagului din Atena, acelor greci sofisticaţi care n‑ar fi fost interesaţi să audă istoria poporului evreu, şi‑a început discursul făcând referinţă la un altar pe care‑l văzuse în oraş, pe care era inscripţionat: „Unui Dumnezeu necunoscut”. Apoi a citat din poeţii greci ca să arate că acele caracteristici ale acestui Dumnezeu – crearea, prevestirea şi judecata – fuseseră împlinite în Iisus.4
Francis Xavier (1506-1552) a trăit şi el acest principiu „de toate pentru toţi”. Ca să fie acceptat de poporul indian ce considera smerenia o virtute el a purtat haine sărăcăcioase şi a călătorit pe jos. Dar mai târziu, când a vizitat Japonia, a aflat că smerenia nu era considerată o virtute, iar sărăcia era dispreţuită. Atunci Xavier s-a îmbrăcat în haine luxoase, i-a adus daruri scumpe împăratului şi a călătorit tot timpul cu anturaje impresionante. El a făcut tot posibilul ca să‑L prezinte pe Iisus în cea mai bună lumină pentru poporul pe care dorea să‑l impresioneze.
Chiar şi Iisus însuşi „s‑a făcut totul pentru toţi” atunci când a părăsit palatele cereşti şi apropierea de Tatăl Său ceresc ca să vină pe pământ în formă umană.5 El a făcut lucrul acesta ca să relaţioneze mai bine cu noi, să ne înţeleagă mai bine problemele şi slăbiciunile şi să se sacrifice pentru iertarea păcatelor noastre.6 Iisus doreşte să‑I urmăm exemplul.7 și să ne arătăm dragostea faţă de ceilalţi oameni prin faptul că relaţionăm cu ei la nivelul lor.