Azi, în timp ce vizitam un orășel, am învățat din nou că atunci când Dumnezeu spune „Sari!” eu ar trebui să întreb „Cât de sus?”. El știe întotdeauna cel mai bine.
Am trecut pe lângă un depozit și era cât pe ce să mă lovesc de un bărbat care încerca să încarce un cauciuc foarte mare în camionul său 4×4. Glumind, am spus: „Văd că ești cam cauciucat!” (Am o înclinație să fac jocuri de cuvinte, scuze.) A râs și el, iar eu mi‑am continuat drumul.
Nu am parcurs mai mult de câțiva metri și am auzit în inimă foarte clar o voce care îmi spunea „Du‑te înapoi să îl ajuți!” Dintr‑o dată m‑am simțit rușinat că înainte nu am făcut decât să glumesc și nu m-am gândit să‑l ajut. Așa că m‑am întors, iar el a acceptat bucuros ajutorul meu.
În timp ce încărcam cauciucurile am intrat în vorbă și am aflat că bărbatul, Koos, era din același oraș ca mine dar se mutase aici de câțiva ani. I‑am spus că eu sunt creștin și misionar. El mi‑a spus: „Minunat! Ajutându‑mă pe mine ai arătat că ești credincios”.
Chiar așa. Uau. Am fost foarte recunoscător că am ascultat de îndemnul lui Dumnezeu și astfel am fost un exemplu viu pentru credința mea.1
Am mai vorbit o vreme și am făcut schimb de numere de telefon, iar înainte de plecare am spus o rugăciune pentru el. După rugăciune el a spus: „Aș fi vrut să locuiești mai aproape, dar hai să păstrăm legătura și sper să ne revedem!”.
Mi‑a reamintit de vorba: „Arată‑mi ce faci și îți voi spune în ce crezi”. Să arătăm și noi, prin faptele noastre, precum primii ucenici, că am fost cu Iisus.2