De la banal la uimitor

Unul dintre romanele mele preferate este Calul și băiatul, de C.S. Lewis, una din cele șapte cărți din seria Cronicile din Narnia. Eroina, Aravis, este o prințesă care încearcă să scape de o căsătorie aranjată cu un bărbat de rang înalt dar cu un caracter respingător. Împreună cu ea fug și alți câțiva prieteni noi care nu îi sunt înrudiți, dar fiindcă s-au întâlnit hotărăsc să meargă împreună către un loc în care să fie în siguranță. Destinația lor este tărâmul mistic al Narniei.

Pe la jumătatea călătoriei lor Aravis se întâlnește întâmplător cu una din prietenele ei bogate. Datorită unor greșeli făcute de ambele fete Aravis se pierde de companionii ei de călătorie, dar după multe obstacole și întârzieri fetele ajung la o poartă ascunsă din spatele palatului vechi părăsit al regelui. Însă tocmai când lucrurile par să meargă mai bine apare în palatul părăsit tatăl lui Aravis, regele, și ajutoarele sale. Cele două fete intră într‑o încăpere din apropiere și se ascund după o canapea. Dar spre groaza lor, câteva minute mai târziu, în aceeași cameră intră soțul promis al lui Aravis și regele, pentru o întâlnire super‑secretă, forțându‑le pe fete să stea ascunse pănâ ce întâlnirea se încheie.

Însă acolo, tremurând după canapea, la doar câțiva centimetri de omul de care fugea, Aravis aude cel mai important secret pe care îl va auzi vreodată: prințul moștenitor plănuiește o invazie surpriză asupra Narniei și a regatului învecinat, Archenland, care să se desfășoare în următoarele ore.

După încheierea întâlnirii, prietena lui Aravis o ajută să fugă din oraș și să se alăture companionilor ei de călătorie. Aravis le spune ce a auzit iar ei reușesc să‑l avertizeze la timp pe regele din Archenland. Astfel, armata din Archenland îl învinge pe prinț, salvând regatele Archenland și Narnia. Ambele ar fi fost pierdute dacă Aravis și prietena ei nu ar fi făcut acele anumite greșeli. Dacă totul ar fi mers conform planului lor atunci Aravis ar fi scăpat înainte ca regele să fi intrat în palat pentru întrevederea lui secretă. Dar atunci ce s-ar fi întâmplat cu Narnia și cu Archenland și unde s‑ar fi stabilit Aravis și prietenii ei după război?

Deși scopul inițial al lui Aravis – cel de a scăpa de o căsătorie detestabilă – era suficient de important, era totuși ceva banal în comparație cu misiunea nobilă de a salva două mari regate cât și viitorul prietenilor ei; însă această uimitoare întorsătură de evenimente nu a avut loc decât din cauza greșelilor făcute de ea și de prietena ei și a situațiilor ieșite de sub control.

În aventurile lui Aravis am găsit multe paralele cu experiențele mele. Fuga ei de acasă mi‑a reamintit de mine și de câte ori am încercat să „scap” de vreo situație sau circumstanță într‑un loc pe care eu mi‑l imaginam mai bun – o slujbă mai bună, o relație ideală, etc. Precum Aravis, am un scop bine definit în minte și sunt hotărâtă să îl ating indiferent de ce îmi stă în cale. Așa că mă rog: „Te rog să mă ajuți ca totul să meargă ușor și superb. Te rog să înlături orice potențiale obstacole sau probleme – toate acele lucruri incomode și deranjante”. Dumnezeu probabil se uită la planurile mele și chicotește: E bine, dar cam banal. Am ceva cu adevărat uimitor în minte! Auzindu‑mi ruga probabil că zâmbește și spune: Problemele nu par benefice însă ele sunt modalitatea Mea preferată de a‑Mi atinge scopurile.

De multe ori fac greșeli în călătoria mea și apar probleme neprevăzute și aproape că îmi stric șansele de „scăpare”. Înțelegerile pică. Planurile eșuează. Personalitățile oamenilor îi fac să se ciocnească între ei. Comunicarea este îngreunată. Circumstanțele scot situația de sub controlul meu. Oftez frustrată și mă chinui cu disperare să recâștig controlul și să‑mi readuc planurile pe linia de plutire. Însă în loc ca situația să devină mai bună ajunge de cele mai multe ori o catastrofă și un eșec.

„Lucrurile nu puteau merge mai prost!” mormăi. Însă în cele din urmă piesele puzzle-ului încep să se așeze – diferit, dar mai frumos decât speram eu, și văd că Dumnezeu a folosit acele obstacole și greșeli supărătoare să mă îndrepte către ocazii utile și rezultate productive și de durată. El mi‑a folosit greșelile ca să‑mi redirecționeze pașii, departe de planurile mele și mai aproape de planurile Sale. Trăind aceste eșecuri ale planurilor mele și observând frumusețea planurilor lui Dumnezeu am ajuns să‑mi transfer încredere de la „planurile mele meticuloase și bine organizate” la „discernământul complet și inteligent” al lui Dumnezeu.

Când recunosc mâna Sa oftez – acum cu mulțumire – și mă minunez de locul minunat în care m‑a adus Dumnezeu. Recunosc, cu recunoștință, că nu aș fi ajuns niciodată acolo unde mă aflu acum dacă Dumnezeu nu ar fi răsturnat planurile mele inițiale și dacă nu ar fi transformat banalul în uimitor.