Majoritatea oamenilor încearcă să nu se gândească la suferință mai mult decât este necesar, dar asta nu neagă existența ei. Există multă suferință în lume. Oameni inocenți sunt omorâți, mutilați și rămân fără adăpost din cauza unor războaie crude și nedrepte. Mulți suferă din cauza unor dezastre naturale sau produse de om. Cancerul, SIDA sau alte boli iau viața a milioane de oameni anual, în general după luni sau ani de suferință. Și nu se mai termină. De ce trebuie să fie viața așa? Este întrebarea veșnică: De ce permite Dumnezeu suferința?
Nu există un răspuns simplu, universal. Dumnezeu permite suferința, însă motivele și scopurile Sale sunt aproape la fel de numeroase și de variate precum suferințele însăși. Un lucru, însă, este clar: felul cum trec oamenii prin suferință sau cum reacționează la suferința altora depinde în mare măsură de credința lor. Cei care au credință implicită într‑un Dumnezeu drept și iubitor Îl cheamă în momentele lor de nevoie, se folosesc de resursele Lui infinite și găsesc har și tărie să‑și depășească durerea și pierderea.
Se știu puține despre suferința personală a lui Frank E. Graeff (1860-1919), însă parcă a scris din experiență când a compus faimosul imn „Does Jesus Care?”(„Oare lui Iisus îi pasă?”). Durerea pe care o descrie este prea reală să fie inventată și doar cine a trecut prin ea poate exprima adevărul și speranța afirmate atât de victorios în refren: „Sigur că‑i pasă și durerea noastră o simte… Știu că Mântuitorului meu îi pasă!”
Suferința face parte din viață, dar poți avea și acea credință minunată și certitudine în ceea ce privește grija și prezența lui Dumnezeu în mijlocul suferinței. Sper ca acest număr al revistei să te ajute să te conectezi la iubirea și mângâierea lui Dumnezeu atunci când ai cel mai mult nevoie de El.