„Totul se năruie!” Aceasta a fost reacţia mea la o zi după vizita la orfelinatul Kurasini, din Dar es Salaam, Tanzania, acolo unde voluntarii noștri au lucrat timp de doi ani împreună cu personalul orfelinatului ca să îmbunătăţească condiţiile de viaţă ale copiilor. Începusem cu standardul de igienă din bucătărie şi dormitoare şi reuşisem ceva progrese. Dar parcă mereu apăreau alte lucruri de reparat. Pe măsură ce lista se lungea, necesarul de materiale sporea. Apoi mai era şi problema banilor. Cum să găsim atâţia sponsori încât să acopere toate aceste nevoi?
Aşezaţi la cină am continuat discuţia despre acest proiect când eu, cu mintea la starea creşei, am izbucnit din nou: „Totul se năruie!”
Unul dintre colegii mei a râs şi mi‑a reamintit de starea în care fusese orfelinatul la început. Apoi mi‑a enumerat mulţimea de schimbări pe care reuşisem să le facem până atunci.
M‑am simţit atât de prost! Într‑adevăr mai erau încă multe de făcut, însă ne era de mare ajutor să apreciem progresul realizat. Atunci nu m‑am mai simţit copleşită, ci plină de bucurie pentru toate schimbările făcute. Încet dar sigur, progresasem.
Atunci am auzit vocea lui Dumnezeu în mintea mea: Cine are totul sub control? – Eu! Cine vede cel mai bine situaţia şi ştie cum să o rezolve, tu sau Eu? – Eu! Cine te‑a ajutat şi în trecut, de fiecare dată când ai avut de‑a face cu o situaţie ʼimposibilă’? – Tot Eu! Ceea ce poţi tu să faci cel mai bine este să faci ceea ce ştii să faci, zi de zi, şi să te rogi. Ai încredere în Mine, lucrurile se vor rezolva la timpul potrivit!
Aceasta mi‑a fost de ajuns să aud. Am simţit un val de energie şi o hotărâre renăscută. Vom continua cu ceea ce puteam face, pas cu pas, şi vom lăsa restul în mâna lui Dumnezeu. Cu Dumnezeu la dreapta noastră vom reuşi!
Şi în viaţă este la fel. De multe ori soarta pare că ne stă împotrivă, dar dacă ne oprim un moment să contemplăm, vedem că Dumnezeu este cu noi ca să ne ajute. Atunci când sunt în mâinile Lui, lucrurile nu se năruie, ci se clădesc.