Luna ianuarie, în care majoritatea lumii sărbătoreşte noul an, este denumită după zeul roman Ianus. Deoarece avea două feţe, el putea privi atât în urmă, la anul care a trecut, cât şi înainte, la anul ce va veni. El era zeul începuturilor şi păzitorul porţilor.
Este o tradiţie străveche şi obişnuită ca oamenii să-şi propună diverse lucruri la început de an nou. Se pare că pentru babilonieni cel mai frecvent era să-şi propună să returneze uneltele de grădină. 1 Ne propunem multe, dar se pare că nu suntem suficient de dotaţi pentru a ne ţine de ele. Un motiv pentru care ne este atât de greu să schimbăm obiceiurile vechi sau să ne formăm altele noi este pentru că uneori aşteptările noastre sunt prea extreme. În loc să facem schimbări gradate şi de durată, ne dorim un succes imediat.
Instructorul de fitness Jack LaLanne (1914-2011) care şi-a urmat programul zilnic de exerciţii chiar şi la 90 de ani, a observat „Omul obişnuit are intenţii bune însă îşi pune ţeluri prea înalte. Încearcă de două-trei ori şi spune ‚Este prea greu’. Apoi renunţă”.
Când dădeam meditaţii la limba engleză în Indonezia şi Japonia m-am confruntat şi eu cu acest tip de aşteptări nerealiste. Mulţi dintre elevii mei credeau că dacă plătesc un vorbitor nativ de limbă engleză ca să le dea lecţii atunci vor învăţa şi ei limba ca printr-un fel de osmoză magică, fără să-şi facă temele sau să studieze ca să progreseze. Dar lucrurile nu merg aşa. Noi vrem rezultate rapide însă, în realitatea, de cele mai multe ori este nevoie de muncă pe o perioadă îndelungată ca să realizezi orice ce merită.
În creierul nostru mesajele sunt trimise prin neuroni care sunt conectaţi unii la alţii. Aceste mesaje preferă să circule pe căi cunoscute, calea „confortabilă”, şi cere timp şi efort pentru a crea alte căi noi.
Carlo DiClemente, preşedintele departamentului de psihologie la Universitatea Maryland, sugerează să ne punem ţeluri realiste şi să facem progrese zilnice pentru a le realiza: „Toţi ne dorim câte ceva. Poate că spunem: ‚Aş dori să fiu un părinte mai bun’. Dar asta este cam vag. Poate spui: ‚Voi număra până la cinci înainte ca să ţip la copiii mei’. Asta este bine, dar apoi descoperi că ai nevoie de un plan ca să-ţi aminteşti să numeri până la cinci”.
Înarmat cu ţelurile corecte, cu dorinţă şi perseverenţă, anul acesta poţi să îţi formezi un obicei nou. Poţi deveni stăpânul – şi nu victima – circumstanţelor.