Aveam dintotdeauna multe idei în minte și știam să dau din gură. În copilărie foloseam asta ca mecanism de auto-apărare ca să distrag atenția de la propriile lipsuri sau greșeli. Eu eram „tipul distractiv” din grupul meu de prieteni, ceea ce a degenerat repede în faptul că eu eram cel care dezumflam glumele altora și găseam nod în papură în prezentările și ideile altora. Eu mă gândeam că este amuzant fiindcă „doar glumeam”, sau când mă simțeam justificat deoarece eram supărat pe ceva; dar, privind în urmă, sunt sigur că am făcut mai mult rău decât îmi dădusem seama atunci.
Apoi, într‑o zi, vorbind cu un prieten, am ajuns să vorbim despre puterea cuvintelor – mai specific, cum ceea ce unul spune în treacăt poate rămâne pentru mult timp în mintea altuia. Dintr‑o dată mi‑au venit în minte multe situații în care remarci neplăcute despre mine mi‑au rămas în minte și îmi afectau negativ felul cum mă priveam chiar și după mulți ani, din care cauză încă mă chinuiam sau nu aveam încredere în anumite aspecte ale vieții mele. Multe dintre aceste cuvinte fuseseră spuse în treacăt, de cineva care mă îndoiesc că și le mai amintește că le-ar fi spus – însă eu îmi amintesc și încă mă doare.
Apoi mi‑am dat seama că, într-adevăr, cuvintele sunt lucruri reale; ele au putere. Fie că doar „glumim”, sau suntem răutăcioși sau cu înverșunare supărați, Biblia ne avertizează că „limba este un foc” și că „este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!” (Iacov 3:5-6). Mi‑e rușine să recunosc că și eu, de multe ori, în loc să încurajez pe cineva am ales să‑l dobor cu mândria sau cu sarcasmul meu. Știu că cuvintele mele, inofensive precum mi‑au părut mie, au rănit profund pe alții și aș dori să le iau înapoi.
Așa că acum încerc să‑mi stăvilesc gândurile – și nu numai gândurile, dar și cuvintele (2 Corinteni 10:5). Doresc să fiu cunoscut drept un om bun și grijuliu, care îi face pe oameni să se simtă bine. Doresc să rostesc cuvinte de viață și de iubire. Poate că focul meu se mai stârnește necontrolat din când în când, însă cu Iisus și apa Cuvântului Său zilnic alături de mine, sunt capabil să‑i încălzesc pe oameni fără să‑i ard.