Aceasta este povestea fiului nostru, Gabriel, care s‑a născut cu sindrom Down și a fost cu adevărat un copil special. Deși a trăit pe acest pământ doar doi ani și patru luni, Domnul l‑a folosit să atingă multe vieți și să ne învețe nenumărate lecții prețioase de iubire, credință, convingere, îndurare, compasiune, smerenie, curaj, despre puterea rugăciunii și despre realitatea versetului Romani 8:28: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”.
Prima oară când doctorii ne‑au spus că Gabriel va avea sindrom Down ne‑a fost foarte greu să acceptăm, dar când ne‑am mai informat am înțeles cât de speciali sunt copiii cu sindrom Down. Și pe măsură ce l‑am cunoscut pe Gabriel și ne‑am bucurat de dulcele lui spirit angelic, ne‑am gândit tot mai puțin la limitările lui și ne‑am simțit ca oamenii aceia din Biblie despre care se spunea că „unii au găzduit, fără să știe, pe îngeri”.1
Gabriel a avut câteva probleme serioase fizice de când s‑a născut, iar trupul lui nu era destinat să dureze prea mult. Știam că fiecare zi cu el era un miracol, un dar. Am făcut o listă de versete biblice pentru sănătatea și puterea lui Gabriel, pe care le foloseam regulat în rugăciune. Promisiunea pe care o foloseam cel mai mult a fost: „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin”.2 Iar Dumnezeu cu siguranță și‑a împlinit această promisiune în Gabriel.
La șase luni Gabriel a contractat o tuse severă. Rugându‑ne cu disperare pentru sănătatea lui, Dumnezeu ne‑a spus că prin asta ne învață cum să îndurăm. Căutând mai mult în Biblie să înțelegem mai bine ce înseamnă asta, am aflat că această virtute a contribuit la modelarea multor oameni (bărbați și femei) ai lui Dumnezeu și i‑a făcut așa cum dorea El să fie. Cât despre noi, nu era suficient să ne rugăm o singură dată și să considerăm lucrurile rezolvate; trebuia să Îl căutăm în continuu pe Dumnezeu cu toată inima. Când am înțeles asta și ne‑am făcut partea, atunci și Dumnezeu și‑a făcut partea Sa. Gabriel s‑a vindecat complet de acea tuse care îi punea viața în pericol.
Cu fiecare criză Dumnezeu ne învăța o lecție nouă despre vindecare și despre rugăciunea înfocată, de cele mai multe ori prin aplicarea unor lucruri pe care le‑am citit în Cuvântul Său. A fost un capitol din școala vieții care ne‑a învățat lecții pe care nu le‑am fi putut învăța în alt fel. De multe ori ne doream să fim noi cei ce suferă în locul copilului, dar în final am înțeles că Dumnezeu știe mai bine, ca întotdeauna, fiindcă ne‑a făcut să luptăm și mai mult în rugăciune pentru Gabriel decât am fi luptat pentru noi înșine. De fiecare dată Dumnezeu ne‑a dat mângâierea și tăria de care aveam nevoie.
Deși Dumnezeu a lucrat în inimile noastre să ne pregătească pentru ziua când îl va chema pe Gabriel la El, ne‑am atașat foarte mult de Gabriel. Poate fiindcă era un copil special, sau poate fiindcă fusesem conștienți de la început că îl aveam „împrumutat de la Dumnezeu” doar pentru puțin timp.
Într‑o zi, pe când Gabriel era încă deosebit de slăbit după o boală, a început să dea semne că va avea o convulsie, apoi a leșinat în brațele mele și nu și‑a mai câștigat cunoștința. Ne‑am grăbit cu el la spital și în timp ce doctorii încercau să‑l resusciteze am scos o cărticică de imuri ce o aveam cu noi și s‑a deschis la imnul „Some Golden Daybreak”(„Un răsărit luminos”). Pentru noi a fost ca un semn de la Dumnezeu că Gabriel era în drum spre casa lui cerească.
Am simțit, bineînțeles, o mare pierdere, însă Dumnezeu ne‑a mângâiat, așa cum numai El o poate face. Ce puteam cere mai mult decât să știm că Gabriel este fericit și în final eliberat de suferință. La ceremonia de înmormântare cineva ne‑a povestit că a avut o viziune cu un fluture care tocmai a ieșit din coconul său. Într‑un fel Gabriel a fost ca o omidă în viața aceasta – de fapt, el nu a învățat nici măcar să se târască așa de bine ca o omidă. Dar acum era ca un fluture frumos care a zburat spre libertate.
Plecarea lui Gabriel în Rai a făcut ca Raiul să fie mai real pentru noi. Noi credeam și înainte în Rai și ne doream să‑i explorăm într‑o bună zi frumusețile și misterele, însă Gabriel acolo face Raiul mai aproape pentru noi, ca o casă, și uneori chiar ne detașăm de unele lucruri din viața asta. Nu am mai fost la fel după scurta incursiune a lui Gabriel cu noi pe acest pământ. Vezi tu, Gabriel nu ne‑a aparținut niciodată. El a fost un mesager cu o misiune – să ne înmoaie inimile și să ne învețe să ne conectăm mai bine cu divinitatea și să învățăm mai multe despre adevăratele valori din viață.