Părinţii care se preocupă de progresul copiilor lor la fiecare etapă a dezvoltării acestora trebuie să ştie despre rolul important pe care îl are părerea pe care o are copilul despre sine însuşi. Copiii care au o părere pozitivă despre ei înşişi, cei care cred că pot să reuşească, sunt mai în măsură să reuşească.
Copiii îşi fac primele impresii despre ei înşişi şi despre aptitudinile lor în contextul căminului. Părinţii pot găsi în fiecare zi situaţii care să dezvolte încrederea în sine a copiilor, ceea ce, în final, îi va ajuta să devină adulţi bine adaptaţi şi bine educaţi.
Rezolvarea problemelor
Părinţii sunt de multe ori surprinşi să descopere cât de capabili şi cât de descurcăreţi sunt copiii lor să‑şi rezolve problemele atunci când li se dă puţină călăuzire. Toţi copiii se lovesc de probleme și prin confruntarea cu acestea ei învaţă deprinderi de rezolvare a problemelor care apoi le sunt esenţiale succesului în viaţă. Este nevoie de timp şi de răbdare să‑i înveţi pe copii cum să‑şi rezolve singuri problemele, însă investiţia este înţeleaptă şi aduce mari foloase atunci când copiii cresc, când problemele lor devin mai complexe şi când miza este mai mare.
O tendinţă a părinţilor este să rezolve ei problema, sau să dea prea repede răspunsul. Acest lucru poate fi de folos situaţiei imediate, însă împiedică procesul de învăţare. Este precum în proverbul:„Dă‑i omului un peşte şi l‑ai hrănit o zi; învaţă‑l să pescuiască şi l‑ai hrănit o viaţă întreagă”.
La fel procedează şi Dumnezeu cu noi. El ar putea să ne rezolve toate problemele cu o singură bătaie din palme, însă de cele mai multe ori se aşteaptă de la noi să ne gândim la soluţie, să luăm în considerare opţiunile pe care le avem şi să facem ce putem noi face înainte ca El să intervină şi să facă ceea ce noi nu putem face. El ne implică în găsirea soluţiei şi ne călăuzeşte pas cu pas și asta nu ca să ne facă viaţa mai grea ci ca să învăţăm din acea situaţie.
Nesiguranţa
Indiferent cât de mult îşi iubesc părinţii copiii şi cât de mult încearcă să le dea tot ce au nevoie, vor apărea situaţii în care copilul se va simţi nesigur, iar această nesiguranţă se va reflecta în probleme de comportament.
Comportamentul neadecvat trebuie corectat, însă dacă părintele nu înţelege ce a determinat acel comportament, atunci corecţia poate face mai mult rău decât bine. Purtarea neadecvată este doar simptomul, iar părinţii trebuie să identifice şi să rezolve rădăcina problemei, cauza de substrat.
În funcţie de vârsta şi de nivelul de maturitate al copilului, încearcă să-l ajuţi să ajungă singur la concluziile bune abordând problema din perspectiva găsirii soluţiei. Atunci când faci o distincţie clară între problemă şi copil şi când îl implici pe copil în rezolvarea problemei, ca o situaţie din care el are de învăţat, prin aceasta este posibil să ajuţi la sporirea încrederii de sine, decât la diminuarea ei.
Nu se întâmplă ca toţi copiii să aibă o purtare rea atunci când se simt nesiguri. Unii devin retraşi, sau le scad rezultatele şcolare. Însă indiferent de felul în care se manifestă această nesiguranţă, primul pas în rectificarea problemei este recunoaşterea ei, iar al doilea pas este rectificarea cauzei printr‑o perspectivă
pozitivă.
Cultivă respectul reciproc
Respectul reciproc întăreşte legătura de dragoste între părinte şi copil. Generează, de asemenea, unitate, ascultare şi apreciere.
Respectul în cadrul familiei se manifestă prin consideraţie, înţelegere, grijă, bunăvoinţa de a asculta şi comunicarea iubitoare. Acest lucru are rezultate în ambele direcţii; dacă doreşti respect din partea copiilor tăi atunci arată‑le şi tu respect lor.
Copiii învaţă prin observare şi imitare. Dacă problema este lipsa de respect atunci este foarte posibil ca această atitudine să fi pornit de la părinţii copilului, de la prieteni, sau alte influenţe precum televizorul, filmele sau jocurile pe calculator. Dacă reduci aceste influenţe negative atunci jumătate din bătălie este câştigată; iar dacă stabileşti dispoziţii clare referitor la ce te aştepţi de la copil şi susţii cu consecvenţă acest standard, atunci şi restul bătăliei este câştigat.
Cum să arăţi respect copiilor tăi:
- Tratează fiecare copil ca un individ aparte
- Ţine cont de sentimentele copilului; pune‑te în locul lui
- Întreabă şi sugerează, în loc să dai comenzi
- Fii atent atunci când vorbesc şi ascultă ce spun; nu te grăbi să‑ţi expui părerea
- Ia serios în considerare ideile lor; gândeşte în ce măsură poţi ajuta ca şi ideile lor să dea rezultate
Evită neînţelegerile
Uneori copiii parcă îşi aleg intenţionat cele mai proaste momente când să se poarte rău, deşi, de fapt, de multe ori aceasta nici nu este o purtare rea cât mai degrabă o purtare supărătoare. Atunci când părinţii sunt stresaţi, sunt preocupaţi cu alte treburi sau cu alte gânduri, când nu se simt bine, sau pur şi simplu au o proastă dispoziţie, acest lucru le afectează de cele mai multe ori interacţiunea cu copiii lor.
Evită aceste neînţelegeri atât de distructive pentru încrederea în sine a copilului oprindu‑te înainte de a exploda şi explică copilului contextul comportamentului său problematic. „Mi‑ar plăcea să te aud cântând încă o dată acel cântec, însă acum trebuie să mă concentrez la condus”. „Mă doare capul de aceea te rog să nu mai repeţi lucrul acesta”. Iar dacă nu reuşeşti să te controlezi înainte ca să explodezi, atunci şi explicaţiile şi scuzele ulterioare pot clarifica situaţia. Dacă dai copilului ocazia să contribuie la rezolvarea problemei atunci ai transformat o situaţie potenţial distructivă într‑una pozitivă.
Încurajarea
Lauda este o modalitate excelentă de a motiva. Copiii înfloresc la auzul laudelor. Este mai important şi mai de folos să lauzi copilul pentru comportamentul său bun decât să îl cerţi pentru purtarea rea.
Fii consistent, fii sincer şi fii creativ – în acelaşi timp fii vrednic de crezare. Spre exemplu, dacă copilul tău încearcă să facă ceva nou însă are rezultate dezastruoase este bine să lauzi efortul şi să nu comentezi asupra rezultatului. Sau în cazul unei încercări nereuşite de a‑ţi face o surpriză, apreciază‑i faptul că s‑a gândit la tine. Pune accentul pe ceea ce este pozitiv încât binele să devină de neuitat.
Învață pe copil calea pe care trebuie s‑o urmeze și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea. – Proverbe 22:6