Am locuit odată într‑un sat din Tanzania unde exista un copac imens și bătrân de avocado, comoara locală. Copacul crescuse în mijlocul așezării, iar fructele lui erau pentru toată lumea. Copacul era prețuit și protejat de locuitori – unii dintre ei nu prea aveau ce mânca decât acel un fruct de avocado pe zi.
Unui copac de avocado îi poate lua până la 15 ani să înceapă să rodească, timp în care are nevoie de multă atenție. Pentru săteni, acel copac de avocado reprezenta munca lor plină de iubire și de răbdare, iar răsplata, deși venită abia după un timp, va fi apreciată zeci de ani la rând.
În curtea noastră era un stejar uriaș, care își întindea crengile peste întreaga curte, dăruindu‑ne umbră și o creangă perfectă pentru agățat un balansoar. Când am vândut casa, acest copac a fost un atu pentru vânzare. Noua mea casă este într‑o zonă nou dezvoltată și toți copacii sunt puieți și nu dau nici umbră, nici frumusețe. Vor trece câteva zeci de ani până când acești copaci să își câștige și ei un merit.
Am început să mă gândesc la copaci când am citit despre roadele Duhului. 1 Lista enumeră o serie de virtuți pe care doresc să le am mai mult în viața mea, dar ceea ce m‑a pus pe gânduri a fost că fructele cresc în copaci, iar copacii au nevoie de timp până încep să rodească.
Cred că de aceea noi apreciem atât de mult copacii ajunși la maturitate. Știm că un copac are nevoie de zeci de ani să ajungă atât de mare, sau să rodească. Știm că trebuie să avem răbdare cu copacii dar de multe ori uităm că trebuie să avem răbdare și cu noi înșine și cu ceilalți oameni pe parcursul anilor de maturitate, până când ajungem să producem și noi roadele Duhului.
S‑ar putea să treacă mulți ani fără să vedem ceva. Iar în acești ani de liniște trebuie să avem încredere că, atâta timp cât rădăcinile noastre cresc adânc în Iisus, în cele din urmă vom produce roadele Duhului. Dumnezeu nu ne grăbește. El spune: „Dar răbdarea trebuie să‑și facă desăvârșită lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic”. 2
Acesta este un adevăr pe care doar acum am început să îl înțeleg. Nu poți grăbi fructele. Învățând lucrul acesta, pentru mine și pentru cei pe care îi am în grijă, atât personal cât și profesional, îmi schimbă gândirea. Nu mă mai grăbesc să văd rezultatele și sunt mai interesată de progres. Ceea ce eu pot face este că creez cadrul necesar progresului iar apoi să am încredere în Dumnezeu că El va aduce fructele.