Phillip Yancey, binecunoscut scriitor creştin, a scris: „Dumnezeu găseşte modalităţi prin care să vorbească celor care Îl caută cu adevărat, mai ales atunci cand dăm volumul mai încet la toate zgomotele din jurul nostru care ne‑ar distrage atenţia”. Cu aproximativ 300 de ani înaintea lui, Isaac Newton a făcut aceeaşi descoperire, pe care a explicat‑o în felul următor: „Aş putea să‑mi iau telescopul şi să privesc milioane de mile în spaţiu; sau aş putea să pun telescopul deoparte, să intru în cămăruţa mea, să închid uşa şi rugându‑mă cu înfocare să văd mai multe despre Rai şi să mă apropii mai mult de Dumnezeu decât ajutat de toate telescoapele … din lume”.
Un citat din Virginia Brandt Berg ne duce un pas mai departe: „Când te retragi la o parte de lucrurile temporare care te hărţuiesc şi îţi distrag atenţia şi, în prezenţa lui Dumnezeu, îţi focalizezi gândurile la cele divine, la măreţia şi slava Sa, atunci puterea transformatoare a lui Dumnezeu trece la acţiune”.
Acestea explică întrebări precum „cine, când, de ce şi cum” legate de procesul de transformare, însă tot rămâne întrebarea „transformat în ce?”. Asta este partea interesantă! Apostolul Pavel ne spune: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într‑o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”. 1.
Dacă o astfel de stare meditativă ne poate aduce asemenea rezultate, atunci de ce nu ne‑am îndeletnici mai mult cu o astfel de practică? De foarte multe ori este de vină mediul înconjurător care ne distrage atenţia. Suntem distraşi de responsabilităţile noastre şi de rutina zilnică, de forfota celor din jur, de bagajul de informaţii şi amuzamente, cât şi de propriile noastre gânduri. De asemenea ne este greu să venim în prezenţa lui Dumnezeu prin rugăciune atunci când nu suntem obişnuiţi să facem lucrul acesta.
Cum am putea să formăm obiceiul acesta? Atunci când suntem suficient de motivaţi să încercăm şi să practicăm acest lucru cu regularitate. Și ce moment mai bun ca să începi decât chiar astăzi?
- 2 Corinteni 3:18 ↑