Scriitorul roman Tertullian (c.160-c.225), vorbind despre biserica primară, spunea că păgânii ziceau despre ei: „Vedeți cum se iubesc unii pe alții!” Cu siguranță că preocuparea și grija creștinilor se vedea din faptele, din atitudinile și din cuvintele lor.
Unul din primii creștini, un anume Joses, se pare că avea un talent special de a-i înțelege și de a-i încuraja pe alții, încât credincioșii l-au numit Barnabas. 1 El a fost unul dintre primii credincioși care și-au arătat încrederea în Pavel după convertirea sa dramatică. 2
Iisus Însuși a fost un exemplu de încurajare și i-a inspirat pe oameni să progreseze. El l-a lăudat pe Natanael pe față.(Citește mai mult despre asta în articolul „VIP-urile” din pg.15.) El i-a dat lui Simon o nouă identitate numindu-l Petru (Piatra) și, în ciuda caracterului său impetuos, a slăbiciunilor și a greșelilor sale, El i-a încredințat misiunea de a avea grijă de discipolii Săi. 3
În calitate de ucenici ai lui Iisus noi suntem chemați să încercăm să acționăm asemenea Lui, să scoatem la iveală ce este mai bun în alții, să-i clădim și să credem în ei. Oricine poate da încurajare. Nu ai nevoie de bani sau de un intelect aparte, sau de talente aparte – de fapt, capacitatea de a încuraja este un dar. 4 Nu ai nevoie decât de o inimă grijulie și înțelegătoare.
O metaforă biblică a vieții de creștin este asemănarea ei cu un concurs de alergat. 5 Nimeni din cei care au alergat într-o cursă nu a spus că a fost ușor – la fel este să trăiești o viață creștinească – însă este mai ușor când alți concurenți pe lângă care treci te încurajează și ei. Este un mare sprijin! Iar asta ne arată ce sprijin mare putem fi și noi pentru alții!
Sper ca articolele, citatele și versetele biblice din acest număr al revistei să te încurajeze și să te motiveze încât să împărtășești puțin din acestea și cu ceilalți din jurul tău.