În această perioadă a anului avem o ocazie unică – aceea de a celebra suferința. Este atât un moment solemn, cât și de bucurie, fiindcă marcăm moartea groaznică și învierea glorioasă a lui Iisus și ne ridicăm inimile cu recunoștință pentru mărețul dar, nemeritat, al mântuirii.
Este o celebrare unică fiindcă semnul credinței noastre este un obiect al durerii și al morții – crucea. Este punctul central în nenumărate imnuri, pandantive și picturi și, în mare parte, a fost o construcție simplă din lemn, crăpată de cuie și plină de urme de sânge. Acum este semnul nostru sfânt, nu fiindcă este special, ci datorită celui care a atârnat pe ea.
Iisus a trecut prin atâta suferință, durere și tristețe că mă înfior și când mă gândesc la astea. Avem atâtea pentru care să fim recunoscători, mai multe decât putem cuprinde cu mințile noastre, căci mântuirea sufletelor noastre este o răscumpărare atotcuprinzătoare, iar noi, cei care am acceptat sacrificiul lui Iisus, nu vom mai umbla singuri niciodată. Ce liniștitor! Ce bucurie, atât acum cât și pentru totdeauna!
Însă mângâierea și bucuria noastră au venit cu un cost uriaș pentru Fiul lui Dumnezeu. El a plâns cu lacrimi de sânge. A fost trădat, batjocorit și bătut. Din cauza acestor dureri și chinuri Iisus a simțit ca și cum Tatăl Său L‑a părăsit. A fost cu adevărat oribil și mă înfior când că gândesc că le‑a făcut pe toate pentru mine. Și pentru tine.
Doar Dumnezeu în trup uman putea transforma o suferință atât de brutală într‑o victorie, în victoria tuturor timpurilor, într‑o celebrare de neegalat! Căci, în timp ce ne amintim că Iisus a murit pentru noi, ne amintim și de magnifica Sa înviere!
Fiecare Paște ne reamintește că Dumnezeu lucrează ca toate lucrurile să fie spre bine pentru cei care îl iubesc (Romani 8:28) și că fiecare dintre „crucile” noastre poate deveni o expresie minunată a puterii Sale, dacă nu renunțăm (Luca 9:23-24). S-ar putea să ne simțim bătuți și osteniți, însă suferința noastră nu este fără scop. Dumnezeu poate să o folosească pentru a‑i ajuta pe alții (2 Corinteni 1:4), să ne transforme și să schimbe lumea noastră. Și, din fericire, Domnul nostru nu ne dă niciodată mai mult decât putem îndura cu ajutorul Său (1 Corinteni 10:13).
Paștele este momentul în care i‑am putea mulțumi lui Iisus. Deoarece știm finalul fericit, azi putem prețui crucea dură, fiindcă se va transforma într‑o coroană eternă!