M-am întrebat mereu ce vroia Iisus să spună când a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: “Mută-te de aici acolo” şi s-ar muta”. 1 Nu am auzit de cineva care să fi reușit să mute vreun munte – eu sigur nu am mutat nici unul – atunci de ce a ales El să folosească această analogie?
De-a lungul timpului am ajuns să înțeleg că deși credința mea nu a mutat nici un munte, literal vorbind, o cantitate mică de credință – chiar și de mărimea unui bob de muștar – poate depăși munții obstacolelor din viața noastră.
Mai greu este că rezultatul depășirii obstacolelor vieții nu este atât de evident ca mutarea fizică a unui munte. Scriitorul creștin Kent Crockett a exprimat-o în felul acesta: „Credința este puterea de a privi peste circumstanțele adverse și de a vedea mâna lui Dumnezeu la lucru”. Această capacitate este greu de măsurat și de aceea ne îndoim de credința noastră că ar fi reală.
În Evrei 11, Pavel enumeră oameni din Vechiul Testament care și-au trăit întreaga viață în credință dar care nu au ajuns să vadă finalizarea speranțelor lor – împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Însă credința lor nu a fost inutilă; prin ea ei „au cucerit împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe”. 2
Sper ca articolele și întâmplările personale prezentate în acest număr al revistei să fie o binecuvântare pentru tine în aprofundarea relației tale cu Dumnezeu, Începutul și Sfârșitul credinței noastre. 3