Sunt mamă și am patru copii, adolescenți și tineri adulți. Privesc acum în urmă la cei mai bine de 20 de ani de sarcină, bebeluși, copii mici, murdării, călătorii, împachetat, școală, planificări, mâncare, curățenie, îmbrățișări, ascultare ( și ignorare – căci nu mai vreau să aud iar povestea cu Minecraft!), joacă, aniversări și toate celelalte care implică creșterea de ființe umane bine formate (sper).
Dacă aș putea să‑mi transmit mie însămi ceva pentru când eram mai tânără, știu ce mi‑aș spune. Nu știu dacă, ca tânără mamă, aș fi ascultat, și probabil că nu este ceva ce ai înțelege la început de drum, fiindcă ceea ce știu acum este cu totul diferit de ceea ce eram sigură atunci. Ca tânără mamă căutam o formulă magică. Credeam că dacă aveam toate lucrurile potrivite, în cantitățile și proporțiile potrivite, puteam produce copii grozavi. Dar lasă‑mă să‑ți fac o favoare și să‑ți risipesc această idee.
Nimic din ce faci nu garanează vreun rezultat. Asta este. Cel mai important lucru pe care l‑am învățat în două decenii de când sunt părinte. Știu că pare contraintuitiv și poate deconcertant. Dar poate fi și eliberator – indiferent cât greșești, copiii tăi vor fi în cele din urmă puternici. Și chiar dacă vei face totul cât poți mai bine, ei tot vor avea și lucruri cu care să se străduiască.
Călătoria lor va fi oarecum ca a ta. Vor învăța unele lucruri de la părinții lor pe calea ușoară, și unele lucruri pe calea cea grea. Vor apărea și alții care să contribuie la povestea lor. Și vor exista și părți care să fie doar între ei și Dumnezeu. El va lucra la inimile lor tot așa cum a lucrat în inima ta. De aceea copiii de azi sunt viitorul de mâine.
Citește câte cărți vrei despre cum să fii părinte, sau nu citi. Tot vei face unele lucruri bine și altele nu. Dar caută‑L pe Iisus și caută să ai o legătură cu copiii tăi. Iată secretul.