Recent am făcut un studiu despre cât de des apare în Biblie cuvântul „frumos”.
Am aflat că Vechiul Testament este plin de femei frumoase. Sara era frumoasă. 1 Rebeca era foarte frumoasă. 2 Rahela era încântătoare la trup şi frumoasă. 3 Fetele lui Iov erau mai frumoase decât toate femeile din ţinut. 4 Şi lista se continuă. Dar cred că preferata mea este Abigail. Abigail era frumoasă şi inteligentă. 5 Ce şi-ar dori mai mult o femeie să se spună despre ea?
Am ajuns la concluzia că în această veche cultură biblică calităţile spirituale erau mai căutate decât sunt astăzi, ceea ce era bun, sănătos şi dumnezeiesc era considerat şi frumos. Aşa că o femeie evlavioasă era considerată frumoasă atât de Dumnezeu cât şi de oameni. Frumuseţea nu ţinea atât de imaginea exterioară, de proporţii, măsuri şi forme.
Însă ceea ce mi-a atras în mod deosebit atenţia despre acest subiect a fost o scurtă povestire din Evanghelia după Marcu:
Marcu 14:3: „Pe când şedea Iisus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Iisus”.
Citisem povestea şi înainte dar nu am observat detaliul că femeia spărsese vasul. Deoarece parfumul era foarte scump probabil că şi vasul de alabastru în care era ţinut era scump. Cu toate acestea ea l-a spart, probabil ca să arate că Iisus reprezenta totul pentru ea. Dorea să-I dăruiască totul, ce era mai bun, ce avea ea cel mai de preţ şi mai scump lucru, fără rezerve.
Marcu 14:4: „Unora dintre ei[cei prezenţi] le-a fost necaz, şi ziceau: ‚Ce rost are risipa aceasta de mir?’ ”
Este aşa uşor să judecăm lucrurile în mod superficial. Uneori este greu de înţeles în profunzime ceea ce l-a motivat pe cineva, mai ales atunci când acţionează într-un mod neobişnuit.
Marcu 14:5: „ ‚Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei[mai mult decât echivalentul unui salariu pe un an] şi să se dea săracilor.’ ” Şi au certat-o cu asprime.
Marcu 14:6: „Dar Iisus le-a zis: ‚Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine’.”
Iată aici cuvântul pe care îl căutam, frumos, definit ca „ceea ce aduce cea mai mare satisfacţie simţurilor sau minţii şi sugerează că obiectul plăcerii se apropie de concepţia de ideal a persoanei”. 6 Iisus a văzut în inima ei, a trecut de ceea ce era o demonstraţie adecvată, rezonabilă, obişnuită sau aşteptată a credinţei şi convingerilor religioase ale cuiva şi a afirmat că pentru El faptele ei erau ideale. Şi de asemenea vedem aici convingerea lui Iisus de a susţine şi de a apăra pe cineva neînţeles şi judecat aspru şi pe nedrept.
Marcu 14:7: „Căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricând voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”
Lumea este plină de lipsuri şi de nevoi, însă ocaziile de a arăta dragoste celor care înseamnă cel mai mult pentru noi sunt limitate.
Marcu 14:8: „Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.”
Lucrul mărunt pe care ea l-a putut face a însemnat foarte mult pentru cel pe care ea Îl iubea şi în care credea.
Marcu 14:9: „Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
Această femeie crezuse în Iisus şi a fost motivată să îşi pună credinţa în acţiune. Ea a folosit ce a avut, a făcut ce a putut, cu originalitate şi creativitate, şi nu i-a fost teamă să o arate. Asta înseamnă să fii pe deplin sincer şi autentic. A făcut-o faimoasă şi a ilustrat ceea ce consideră Dumnezeu ca fiind frumos.
Există nenumărate modalităţi de a-I sluji lui Dumnezeu şi de a ne arăta dragostea şi adoraţia noastră faţă de El. Când inspiraţia ne vine din inimă şi suntem sinceri cu noi înşine, atunci faptele, precum faptele acelei femei, vor lăsa un exemplu de urmat pentru alţii spre alte frumuseţi ale lui Dumnezeu şi ale Duhului Său.