Dumnezeu înţelege că avem nevoie de lucruri materiale iar Cuvântul Său conţine o mulţime de promisiuni prin care El ne promite să ne suplinească aceste nevoi, chiar din abundenţă. 1 Însă Iisus ne avertizează şi de faptul că încercarea vanitoasă de a obţine bogăţie poate fi un impediment în viaţa de creştin. 2 Iar prin natura umană ne este greu să ne apreciem corect nevoile. După cum a observat Benjamin Franklin: „Cu cât are omul mai mulţi bani, cu atât mai mulţi îşi doreşte. În loc să umple un gol, creează un gol”.
Deci, cât de mult este suficient?
Apostolul Pavel abordează acestă întrebare majoră într-o scrisoare către Timotei, iar concluzia lui este surprinzătoare prin minimalitate: „Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea”. 3 El nu spune nimic negativ despre a trăi peste acest standard minim, însă ideea lui este că satisfacţia adevărată nu are legătură cu prosperitatea materială.
Studiile au confirmat că peste o anumită limită, bogăţia poate chiar diminua fericirea şi calitatea vieţii. 4 Pare de înţeles – cu toţii avem nevoie de ceva bani pentru cele necesare, pentru noi şi familia noastră, însă odată ce nevoile şi aspiraţiile noastre de bază sunt satisfăcute, goana după avere ne duce de multe ori în altă direcţie decât încercarea noastră de a obţine fericirea.
În concluzie, se pare că totul depinde în mare parte de atitudinea noastră şi de ceea ce face Dumnezeu la momentul respectiv în viaţa noastră. Şi, mai presus de toate, fie că în prezent avem din abundenţă sau avem lipsuri 5 ar trebui să ne reamintim că succesul adevărat şi împlinirea în viaţă vin din cunoaşterea şi apropierea noastră de Tatăl nostru ceresc: „Nebunule! Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu”. 6