În filmele romantice pe care le-am urmărit ca adolescentă tot universul parcă se oprea atunci când Dl. Perfect o întâlnea pe D-şoara Perfectă. Din acel moment tot ce aveau nevoie ca să supravieţuiască era să se privească în ochi şi să se îmbrăţişeze, de preferinţă într-o locaţie exotică de vis.
Ca mulţi alţii, credeam că aşa este să te îndrăgosteşti. Însă în viaţa reală nu este aşa. Nu l-am găsit niciodată pe Dl. Perfect – cel puţin nu varianta de Hollywood – însă mi-am întâlnit steaua mea de cinema.
Soţul meu nu este în mod deosebit un romantic. Nu s-a arătat niciodată pe un cal alb cu un trandafir roşu în mână, declarând că voi fi prinţesa lui pe vecie; nu mă scoate afară ca să privim împreună luna plină şi nu îmi compune mormane de poezii. Însă m-a susţinut în momentele negre, a stat lângă mine când am fost bolnavă şi a supravieţuit toanelor mele fără să se plângă.
Noi suntem diferiţi şi ştim că avem nevoie unul de altul. Când sunt descurajată soţul meu se roagă pentru mine. 1 Când adorm pe canapea uitându-ne la TV el dă sonorul mai încet până mă trezesc şi mă duc în pat. Când ne este greu ne rugăm împreună pentru călăuzirea divină. Când găsim soluţia Îi mulţumim lui Dumnezeu împreună.
În timp ce eu scriu aceste lucruri el s-a dus prin ploaie să cumpere ce ne trebuie pentru prânz.
El nu este o stea de cineva dar cred că merită un premiu! El este un bărbat adevărat care a dovedit că va sta lângă mine pe soare şi pe ploaie, la bine şi la greu. El Îl iubeşte pe Dumnezeu, pe mine şi pe copiii noştri – iar pentru mine aceasta este cea mai bună poveste de dragoste care a fost spusă.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că l-a lăsat pe Dl. Perfect să vină în calea mea. El este steaua filmului vieţii mele.
- Vezi Ecleziastul 4:9-10. ↑