Cunosc niște bunici a căror casa eramobilată cu antichități, aranjamente florale și covoare vișinii. Pe lângă faptul că era o casnică experimentată, cântăreață de operă și grădinară atentă, micuța doamnă în vârstă, căreia îi spuneam cu afecțiune Bunica, era o bucătăreasă excelentă.
Una dintre mâncărurile ei preferate era friptura delicioasă de pui cu cartofi înăbușiți, cu ierburi și garnitură. Bunica a fost crescută cu ideea că pulpa de pui era partea cea mai de dorit, având carnea cea mai dulce și mai suculentă. Bunicii îi plăceau pulpele de pui, dar când împărțea jumătatea de pui cu bunicul îi dădea întotdeauna lui pulpa.
Bunicul, judecător distins, era tăcut din fire și își petrecea ziua uitându‑se peste dosarele legate de munca lui și citind din biblioteca lui mare. Când bunica îi servea mâncarea răspundea încet „Mulțumesc”.
Până când, într‑o zi, la câțiva ani după ce s‑au căsătorit, a întrebat politicos: „Aș putea avea eu cealaltă parte de data asta?” A continuat prin a explica că, de fapt, lui îi plăcea mai mult carnea albă.
Bunica a fost surprinsă de această cerere. În tot acest timp ea a considerat că pulpa de pui este cea mai bună parte și i‑o dădea bunicului. Iar el presupunea că ei îi plăcea mai mult pieptul de pui și îl lăsa ei. S‑au amuzat copios de această situație și de atunci fiecare primea bucata pe care și‑o alegea.
Căsnicia lor a durat peste 50 de ani, fiind amândoi deciși să trăiască după acest principiu: „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora”.1
Sinceritatea și bunătatea sunt printre cele mai importante calități pentru succesul unei relații.
- Filipeni 2:3-4 ↑