Stăteam în liniște ascultând păsărelele și savurând o ceașcă de ceai, cu razele soarelui pe fața mea și am simțit o liniște sufletească perfectă. Nu mi‑am lăsat mintea să fugă la lucrurile care s‑au întâmplat. Nu‑mi făceam în minte liste cu ce aveam de făcut. Nu simțeam remușcări. Nu mă îngrijoram. Nu încercam să‑mi opresc mintea. Pur și simplu eram absorbită de momentul acela și mă bucuram de prezența lui Dumnezeu. M‑a făcut să mă gândesc la cât de mult timp petrec în trecut și în viitor și cât de rar mă concentrez complet pe momentul prezent.
Atunci am simțit remușcare și îngrijorare și nu am mai apreciat ce se petrecea în jurul meu. Pe de altă parte, când m‑am concentrat la prezent, am observat aroma mentei din ceaiul meu și iarba umedă de sub scaunul meu. Am auzit cântecul glorios al păsărilor cântând după ploaie. M‑am simțit calmă și liniștită și îndrăgostită de viață.
De prea multe ori mi‑am petrecut timpul de relaxare împărțindu‑mi energia între jucatul de Solitaire pe telefon în timp ce priveam un film, sau ascultam un podcast, sau ascultam radio‑ul în timp ce conduceam. Mă interesează multe lucruri mărunte care iau din timpul meu și mă fac să ratez frumusețea din jurul meu. Ratez și calmul care l‑aș avea dacă aș lăsa ca lucrurile să se desfășoare în felul lor în viața mea și să le iau așa cum vin.
Mi‑am dat seama că petrec prea mult timp de rugăciune de parcă aș fi la cumpărături: am nevoi. Le scriu pe listă. Vin înaintea lui Dumnezeu și citesc lista, apoi îmi umplu coșul și alerg înapoi acasă. M-am hotărât să fac un efort conștient să petrec timp neîntrerupt, zilnic, să găsesc bucurie în prezența Lui.