Într‑o dimineață friguroasă și mohorâtă m‑am trezit și am constatat că am dormit prea mult. Supărată, m‑am dat jos din pat și am început să mă îmbrac bombănind. Apoi mi‑am amintit! Aveam în dimineața aceea un proiect de Ziua Femeii la care trebuia să particip! Centrul nostru misionar organizase cu diferite ocazii sărbătorirea femeilor din Africa de Sud, iar în dimineața aceea trebuia să mergem la un centru pentru mame cu dificultăți, unde să servim cu ele ceaiul de dimineață și mici bunătăți precum prăjitură cu morcovi și delicioasele rulouri elvețiene și să le împărțim diferite produse de înfrumusețare și de igienă personală.
Degetele mele se mișcau cu încetinitorul aranjându‑mi părul, prea înfrigurate să îmi mai pese de vreo coafură mai deosebită. Am vrut să îl prind în coadă dar nu am găsit nici un elastic. Privindu‑mi reflecția în oglindă am concluzionat că mergea și cu ce găsisem la îndemână, un elastic extra-mare în culori haioase.
Strângând din dinți frustrată de cum mi‑a început ziua, am coborât în camera de zi a centrului nostru să descopăr, spre descurajarea mea, că și acolo era confuzie și grabă. Michaela trebuia să încălzească niște plăcințele ce urmau să fie servite, dar cuptorul nu se încălzea suficient de repede. Stefanie îngrămădea lucrurile în mașină și amândouă mă așteptau pe mine, ceea ce nu a făcut decât să‑mi reamintească de întârzierea și exasperarea dimineții mele.
În sfârșit eram în mașină și am pornit. Eram toate stresate și am stat în tăcere neplăcută cam tot drumul, cu excepția câtorva remarci ale mele. Mă întrebam dacă chiar era nevoie de mine deoarece se părea că Stefanie și Michaela se ocupaseră de toate.
Am ajuns la destinație și am început să aranjăm mesele, iar femeile au început să apară și să se așeze. Una purta doar un tricou și avea o păturică în jurul taliei și a picioarelor. Probabil că îi este mai frig decât mi‑e mie, am gândit eu.
Michaela a început să pună întrebări ca să spargă gheața și să le facă pe femei să se deschidă. Eu am făcut o glumă și toate au râs. Partenerele mele m‑au privit cu ușurare și surpriză, fiindcă eu fusesem cea mai bosumflată în acea dimineață.
Antrenându‑ne în conversație am uitat cât de frig era în cameră sau cât de obosită eram. Îmi plăcea să văd că faptele mele aduc bucurie. Una dintre cele mai tăcute dintre fete a început să vorbească despre fotbal și despre noutățile transferului unui jucător cunoscut. Fiindcă eu am un frate microbist știam despre ce vorbește, iar fata se bucură să aibă cu cine să discute, fiindcă celelalte doamne de la centru nu erau la fel de interesate de fotbal.
La întoarcere toate zâmbeam și eram bine dispuse. Deci, ce s‑a schimbat? Era același drum pe care am condus și la venire, eram la fel de înfrigurate (dacă nu și mai tare) iar acum conduceam cu soarele în ochi. Dar eram fericite. Era un sentiment incontrolabil de efervescență. Mersesem undeva, făcusem oamenii să se simtă iubiți și fericiți și am revenit acasă mai binecuvântate.
Există o vorbă care spune: „Fericirea este precum gemul; dacă îl întinzi mult în jurul tău nu se poate să nu îți ajungă și pe degete”. Cred că același lucru s‑a întâmplat azi. Am mers undeva, am depășit sentimentele noastre inițiale și am decis că ceea ce dorea Iisus de la noi era să dăruim dragoste și bucurie celor mai puțin norocoși ca noi și asta am făcut. Și, sincer, părea că noi am beneficiat mai mult din treaba asta.
Bucuria lui Iisus nu este cea pe care o dai altora când te simți bucuros fiindcă așa vrei să faci pe moment. Bucuria lui Iisus este să vezi că cineva este în nevoie, chiar dacă nu este ceea ce vrei să faci sau ceea ce simți că ai face. Bucuria Lui este contagioasă și când dăruiești te simți la fel de bine ca atunci când primești.
Frumusețea bucuriei lui Iisus este că o putem dărui oriunde oricui; de fapt, asta ar trebui să facem. Există un vers dintr‑un cântec: „Dacă dai dragoste, primești dragoste și toți vor avea îndeajuns”. Așa este și cu bucuria. Dacă o revărsăm și Dumnezeu revarsă și nu putem niciodată să depășim dărnicia Lui.
Deci, hai să dăruim puțin din bucuria lui Iisus azi și să urmărim cum ne va schimba lumea.