„Lumea este plină de o grămadă de lucruri, sunt sigur că ar trebui să fim cu toții fericiți ca regii”. Această afirmație care ne invită la o lume de explorare, a fost scrisă de Robert Lewis Stevenson în A Childʼs Garden of Verses iar tata mi‑o cita de multe ori când eram mică. El avea o curiozitate nesătulă și pe măsură ce creșteam, creșteau și mormanele de cărți pe fiecare raft din micuța noastră casă. Dacă doream să știm ceva, luam cărțile și căutam în ele, sau găseam oameni care știau despre acel subiect. Pe lângă cărți eram interesați de tot felul de meșteșuguri – țesut, tors și vopsit lână, meșteșugărit cu lemn și piele, caligrafie, croșetat, brodat și nenumărate truse.
După ce am adus acasă câteva mâini de scoici din prima mea călătorie la mare, am fost curioasă să le știu numele și să le sortez după formă. Mai pe urmă am ajuns să scriem tuturor vânzătorilor de scopi din întreaga lume și să cumpărăm specimene din orice ocean. Ne‑am înscris într‑un club unde ne întâlneam cu alții o dată pe lună să identificăm scoici, să facem schimb și să ne arătăm colecțiile. A fost o experiență bogată pentru mine, ca tânără, și am văzut cât de multe puteam învăța dacă doar ascultam și interacționam cu alții mai experimentați.
Bucuria de a învăța a fost cheia aventurii vieții mele. Încerc să îmi amintesc sfatul lui Bill Nye să fii dispus să începi conversații cu străini: „Toți cei cu care te vei întâlni știu ceva ce tu nu știi”.
Vorbeam recent cu o prietenă care tocmai fusese diagnosticată cu cancer la sân. Acum face o serie de investigații, înainte să înceapă o lungă serie de chemoterapie. Mi‑a povestit de oamenii pe care îi întâlnește în sălile de așteptare la centrele medicale și ocaziile să le dăruiască puțină mângâiere și să planteze semințe de credință. Deși situația ei este serioasă și sobră, ea pare dispusă să învețe din toată această experiență și să privească înainte să poată mângâia pe alți cu mângâierea cu care ea însăși este mângâiată de Dumnezeu.1 Îi admir credința și curajul și sper să pot învăța și eu alături de ea.
Iisus a fost numit de multe ori Rabin, adică învățător, și a promis că Duhul Sfânt ne va învăța de asemenea.2 Ne dă înțelepciune și înțelegere în toate experiențele și situațiile, de la cele aparent nesemnificative până la cele transcedentale. Adevărata bucurie a învățării este să stai la picioarele Lui și să înveți de la El.3