Învăț despre cât de important este să te bucuri de călătorie și să nu fii entuziasmat doar de destinația finală. Destinația definește călătoria și este, bineînțeles, foarte importantă. Însă de cele mai multe ori petrecem mai mult timp călătorind decât bucurându-ne de țelul final încât ar fi înțelept să învățăm să apreciem și lucrurile de zi cu zi.
Eu sunt cam nerăbdătoare din fire și am obiceiul să mă concentrez mai mult asupra țelului meu și să nu dau prea mare atenție detaliilor de pe parcursul zilei care conduc la acel obiectiv. De multe ori când am fost frustrată că a trebuit să aștept câteva zile, sau luni, sau în unele cazuri chiar ani ca să îmi ating un țel, am irosit mult timp privind la ceas, privind cu nerăbdare înainte la ce va urma, în loc să mă bucur de fiecare minut și de binecuvântările mici pe care Creatorul meu mi le dădea cu atâta iubire în fiecare zi.
Spre exemplu, anul trecut în ianuarie ne-am făcut planuri ca în august să ne vizităm familia din Portugalia – și așa am început eu numărătoarea inversă. Din acel moment cel mai important lucru al fiecărei zile era să treacă ziua pentru ca luna august să vină mai repede. Cu această atitudine am ajuns să fiu plictisită de activitățile mele zilnice și să nu apreciez darul fiecărui moment din viață.
În ultimele luni am ascultat diferite prelegeri care au ilustrat această lecție și cred că acum înțeleg. Ieri dupămasă eu și soțul meu, David, am mers la o plimbare în parcul din apropiere. Am luat cu noi niște mâncare de picnic. Ne-am bucurat din plin de acele clipe iar conversația noastră a fost presărată cu cuvinte de recunoștință și cu comentarii pozitive despre cât de binecuvântați eram să putem lua cina într-un peisaj atât de frumos, că suntem sănătoși, că avem liniște sufletească și, cel mai important, că avem o viață ce merită trăită.