De fiecare dată când mă întorc acasă după o călătorie de lucru sau misionară, familia îmi face mici semne cu mesajul „Bine ai venit acasă” pe care le atârnă pe poartă, pe uși, pe pereți și cam peste tot prin casă. Mă face să mă simt așa de bine încât uit repede de oboseala călătoriei și sunt atras de căldura căminului. Da, sunt din nou acasă.
Mă întreb oare cum s‑a simțit Iisus atunci când a ieșit pe ușa Raiului ca să meargă în lumea dură și plină de probleme știind că nu va reveni decât după mulți ani. În noaptea când îngerii au cântat, călătoria lui Iisus de‑abia a început. Avea să urmeze multă trăire – bucurii și lacrimi, prieteni și trădători. El era un călător departe de căminul Lui ceresc, un străin în lume. Cred că uneori s‑a simțit epuizat, așa cum m‑am simțit și eu. Îmi imaginez că l‑a durut când a fost respins deși spunea adevărul, tot așa cum s‑ar fi simțit oricine. Și știu că a tânjit după căminul Lui și după Tatăl Lui. Dar a continuat.
Acum noi știm cum s‑a continuat acea poveste de Crăciun – uimirea, creșterea, învățarea, propovăduirea, alegerile, destinul, miracolele, suferința, moartea. Noi vedem influența pe care a avut‑o Iisus de‑a lungul mileniilor și simțim iubirea nepieritoare a lui Iisus. Însă pentru Iisus, viața Lui s‑a desfășurat zi după zi, o decizie de ascultare după alta, încă o zi departe de casă, până în acea dimineață incredibilă când a înviat în Slavă, iar chinul morții s‑a risipit în strălucirea victoriei mântuirii eterne pentru toți cei care îl vor primi pe El (Ioan 1:12).
Azi noi trecem prin această lume care pare cu fiecare zi ce trece mai puțin primitoare pentru credința noastră. Niciunul dintre noi nu vede care este sfârșitul poveștii noastre sau care va fi impactul vieții noastre. Există zile când simțim să renunțăm, zile în care tânjim teribil după un loc departe de toate, un loc unde să aparținem. În acele momente ar trebui să recunoaștem că este o onoare să pășim, tradițional, pe calea multor credincioși de‑a lungul anilor. (Vezi Evrei 11 și 12:1-3.) Nu călătorim accidental sau fără o țintă – căci am fost aleși și trimiși. Deci, să facem tot ce putem cu timpul pe care îl avem aici!
Putem să‑L celebrăm pe Iisus, Cel care face Crăciunurile noastre să fie festive! Putem împărți bunătatea și bucuria, precum niște lumini în lumea asta întunecată. Cât de minunat va fi atunci când noi, călători obosiți, vom ajunge în sfârșit acasă și îl vom vedea pe Domnul nostru. În acel moment, înconjurați de urale de „Bine lucrat!” și „Bine ai venit înapoi!” vom ști că a meritat cu totul.