Charity, cititoare de mulți ani a revistei Activated, are o muncă bine plătită la bancă. Recent și‑a luat al doilea masterat la o universitate internațională de prestigiu. Apoi a născut gemeni, un băiat și o fată. Dar în loc să fie în culmea fericirii, Charity își privea cu lacrimi în ochi fiul dormind în incubator.

Fiica era bine, însă la băiat doctorii au observat niște anomalii și l‑au băgat în incubator imediat ce s‑a născut. Deși nu puteau spune cauza problemei, au considerat că este mai bine să‑l țină sub observație.

În următoarele zile Charity își vizita de multe ori băiețelul din incubator rugându‑se, îngrijorându‑se și întrebându‑se când îl va putea lua acasă.

Suspinele din celălalt colț al camerei i‑au întrerupt gândurile tulburate. Când s‑a întors a văzut o altă mamă aplecată asupra unui incubator, plângând necontrolat.

Sărmana, gândi Charity, distrasă de la propriile îngrijorări de plânsetul altei femei. Probabil că bebelușul ei nu este prea bine.

Când Charity s‑a apropiat de ea, femeia și‑a ridicat privirea. Era ciufulită, cu cearcăne la ochi, ce indica că nu a dormit de câteva zile. Iar după mica ruptură de la poșetă și pantofii uzați, Charity se gândi că vine dintr‑o familie mai săracă.

„Nu știu ce să fac. Nu știu ce să fac…” se plângea în șoaptă femeia.

„La ce te referi?” întrebă Charity.

Printre lacrimi, femeia îi explică că născuse de o săptămână însă din cauza unor complicații bebelușul trebuia să rămână în incubator. Însă familia ei o ducea prost cu banii. Nu aveau asigurare de sănătate fiindcă soțul își pierduse locul de muncă cu câteva luni înainte și deși economisiseră ceva bani pentru naștere, nu anticipaseră complicațiile bebelușului. Cu fiecare zi de utilizare a incubatorului creștea și nota de plată față de spital, iar ei nu mai aveau bani. Acum spitalul îi amenința că dacă nu plătesc până în ziua următoare îi vor scoate bebelușul din incubator.

„Am cerut ajutor de la toți cunoscuții – familie, prieteni, vecini, la toți cei la care ne‑am gândit. Am adunat ceva bani, dar nu este nici jumătate din cât ne cer ei”.

Charity rămase mută. Se gândi la bebelușul ei din incubator și imediat știu ce să facă. Fără niciun cuvânt, se duse în partea cealaltă a camerei, își luă poșeta și scoase carnețelul de cecuri.

Se întoarse lângă femeie și o întrebă: „De cât ai nevoie?”

Femeia o privi în gol un moment. Apoi izbucni: „Dumnezeu să te binecuvânteze. Ești răspunsul la rugăciunile mele. Dumnezeu să te binecuvânteze!”

După ce Charity o calmă îi scrise un cec cu suma de care mai avea nevoie și i‑l dădu femeii înmărmurite, care o îmbrățișă.

În dimineața următoare doctorul o anunță pe Charity că bebelușul ei putea fi scos din incubator. Bucuria ei de a putea merge acasă cu bebelușul a fost sporită și de bucuria că a ajutat la salvarea vieții unui alt micuț.

Ne putem lăsa așa ușor copleșiți de propriile noastre probleme încât nu‑i mai observăm și pe cei din jurul nostru care suferă, unii poate chiar mai rău decât noi.

Pentru Charity, rugăciunea pentru însănătoșirea fiului ei a primit răspuns așa cum ea a răspuns la rugăciunea altui om aflat în nevoie.