Nimeni dintre prietenii sau familia ei nu a înţeles de ce a făcut-o şi majoritatea dintre ei ar vrea să o scuture puţin ca să se trezească la realitate. Motivaţia lor avea sens. May avea peste 45 de ani şi trăia singură de când fiica ei se mutase. Avea de asemenea datorii. Şi totuşi iată că creştea copilul fostului ei soţ făcut cu altă femeie.
May se măritase devreme şi la 20 de ani era deja divorţată, dar chiar şi înainte de asta îşi crescuse primul copil singură deoarece fostul soţ era dependent de droguri şi era mai mult la închisoare decât în libertate.
Apoi, după vreo alţi 20 de ani, el a reapărut din senin şi i-a cerut o favoare. Avea un copil cu o altă femeie şi vroia ca May să aranjeze ca bebeluşul să fie preluat în orfelinat înainte ca el să meargă din nou la închisoare. Micuţa Joline fusese abandonată de mama ei şi se părea că îi era destinată o viaţă într-o instituţie de stat.
În schimb May a aranjat să ţină ea bebeluşul şi îl creştea de cinci ani. Nu i-a fost uşor. May lucrează din greu ca să se întreţină iar Joline este foarte activă. Însă May este de neclintit.
„Oamenii îmi spuneau că Joline este o mare povară şi că nu merită sacrificiul pe care îl fac ca să mă îngrijesc de ea. Dar nimeni nu m-a întrebat cum mă simt eu şi nu m-a ascultat cu adevărat ca să afle motivul pentru care fac lucrul aceasta.”
„După ultima mea relaţie eşuată am simţit că am pierdut orice motiv pentru care să trăiesc şi că nu voi mai avea niciodată o familie normală. Dar când am văzut pentru prima oară zâmbetul lui Joline şi cu mânuţa ei m-a prins de deget am ştiut că era cineva care mă iubeşte şi care are nevoie de mine. Joline nu este o povară, ci sursa mea de dragoste şi bucurie.”
Chiar atunci apăru Joline şi îşi puse braţele în jurul gâtului lui May şi o sătură pe obraz. „Te iubesc, mami. Tu eşti cea mai bună din lume!” May se lumină la faţă ca o mamă mândră ce era.
Atunci am înţeles. May avea dreptate, chiar dacă alţii o judecaseră greşit. În loc să lase ghinioanele şi greutăţile vieţii să o tragă în jos într-o spirală de auto-compătimire ea a ales să se concentreze pe a dărui ceea ce încă putea. Şi astfel a găsit şi ea fericirea care până atunci o ocolise.