Un lucru de care ne amintește sărbătoarea Paștilor este că „mântuirea” – darul minunat al lui Dumnezeu de împăcare cu El în viața aceasta și în viața ce va veni – nu este ceva ce putem obține prin faptele noastre. Este ceva ce a fost realizat deja pentru noi. Iisus a murit pe cruce pentru păcatele noastre; El a înviat în a treia zi. El a făcut-o, nu noi.
„Astăzi vei fi cu Mine în Rai” i-a spus El hoțului pe moarte, care era răstignit alături de El. 1 Acel hoț nu ar mai fi putut face nimic pentru situația lui, în legătură cu trecutul lui și cu siguranță nimic pentru viitorul lui, căci era executat pentru crimele sale. Însă putea gândi și putea spune ceva: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta”. 2 Tot ce a fost necesar era să-și exprime credința.
Iată o lecție și pentru noi. Cât de ușor este să fim ocupați pentru Dumnezeu cu cauze bune, pentru alți oameni. Ne putem umple zilele cu fapte bune, cu cuvinte bune, cu dovezi de generozitate. Însă acestea nu sunt suficiente pentru a ne împăca cu Dumnezeu, fiindcă tot așa cum avem momentele noastre bune, le avem și pe cele rele – când faptele noastre nu sunt înțelepte sau măsurate, când cuvintele noastre nu sunt atât de blânde pe cât ar trebui să fie, când ne gândim cu egoism la dorințele noastre ceva mai mult decât la ale celorlalți. Ne supărăm, nu iertăm, ne văicărim.
Nici unul dintre noi nu poate trece pe merit. Dacă împăcarea cu Dumnezeu ar depinde de lucrurile pe care le facem, nu am reuși. Iată de ce nici una din faptele noastre bune sau din eforturile noastre cele mai mari nu ne va câștiga un loc alături de El. 3
Însă adevărul minunat este că nu trebuie să reușim prin forțe proprii. Fiul lui Dumnezeu a luat înfățișare umană, a trăit printre noi, ascultând, privind, atingând și vindecând. Dragostea Sa pentru noi a fost atât de mare încât deși a știut că va suferi, S-a lăsat prins, bătut și în final crucificat. Și chiar și atunci dragostea Sa a domnit, căci i-a iertat pe cei care L-au crucificat, a avut grijă să facă aranjamentele pentru îngijirea mamei Sale înlăcrimate și a dat curaj hoțului cu promisiunea Sa: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai”. El a făcut-o; nu noi.
Indiferent de temerile și de îngrijorările noastre, indiferent de regretele și de sentimentul nostru de vinovăție, indiferent dacă ne simțim inadecvat, atunci când ne rugăm „Amintește-Ți de mine, Doamne” El își va aminti. Hai să ne punem deoparte grijile și să fim cu El astăzi.