Un misionar a murit la vârsta de 37 de ani lăsându‑și soția cu șapte copii cu vârste cuprinse între 7 luni și 14 ani. Soțul era în procesul de a emigra din Argentina în Brazilia, așa că ea nu a primit pensie de văduvă de la nici una dintre țări. Ea trăia în Foz do Iguaçu, un oraș la granița între Argentina, Paraguai și Brazilia. Surorile ei s‑au oferit să o ajute cu creșterea copiilor dar ea s‑a horărât să își țină familia împreună.
Cu ajutorul unui prieten și‑a ținut deschisă mica afacere de serigrafie a soțului ei și, asemenea multor oameni care trăiesc acolo, și‑a întemeiat o mică afacere de import-export – tricouri din Brazilia în Argentina, cartofi și usturoi din Argentina în Brazilia și electronice din Paraguai în Brazilia.
Odată, pe când era cam strâmtorată cu banii și aducea un aparat de fax din Paraguai în Brazilia pentru un prieten a văzut o bătrână și un cuplu cu un bebeluș mergând în soarele dogoritor. I‑a luat în mașină și a aflat că bărbatul era din același cartier din Rio ca și ea și avea nevoie de un fax ca al ei. S‑a oferit să i‑l cumpere iar micul profit pe care l‑a făcut a fost suma exactă de care avea nevoie ca să‑și plătească facturile restante.
În acei ani dificili ea s‑a sprijinit pe promisiunea lui Dumnezeu: „Îți voi învăța copiii și ei se vor bucura de multă pace”. 1 Ea citea Biblia cu copiii ei în fiecare dimineață și se ruga pentru fiecare nevoie pe care o aveau.
Când a murit mama ei a reușit să obțină o subvenție pentru școlarizarea copiilor ei, deși hârțogăria a durat trei ani. Apoi s‑a mutat înapoi la Rio ca să fie aproape de surorile ei.
Acum toți copiii ei au ajuns adulți onorabili, unii cu copii la rândul lor. În acei ani dificili ea s‑a ținut de promisiunea din Psalmul 121:1-2: „Îmi ridic ochii spre munți… De unde‑mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul”.
De unde știu toate astea? Pentru că eu sunt acea femeie!
- Isaia 54:13, traducere din engleză ↑