În momentele cele mai furtunoase din viețile noastre, ne concentrăm atât de mult să găsim o cale de scăpare încât uităm complet care este cel mai de încredere și mai adevărat adăpost.
Mi‑au venit în minte o serie de promisiuni din scripturi speciale pentru astfel de momente.
„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s‑ar zgudui pământul şi s‑ar clătina munţii în inima mărilor. Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii”.1
„La umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile”.2
„Dumnezeul cel Veşnic este un loc de adăpost şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare”.3
Niciuna dintre aceste promisiuni nu vorbește despre „eliberare” din necaz, deși Dumnezeu poate și chiar ne eliberează în funcție de voia Sa. Însă mai important este că El este „adăpostul” nostru când trecem prin încercări și dificultăți. Precum ar fi să intri într‑o clădire în timpul unei furtuni; nu va opri furtuna însă îți va oferi adăpost în timpul furtunii.
Cu această perspectivă asupra furtunilor putem să ne încredem complet în Iisus și să ne bazăm pe El să ne fie adăpost pe tot parcursul furtunii și să lăsăm deznodământul final în mâinile Sale.
Dragă Iisus, uneori simt că furtunile vieții mă copleșesc, însă Tu promiți că pot găsi adăpost la Tine. Ajută‑mă să cresc în credință, sigur pe încredințarea că nu există moment în care să nu fiu învăluit de dragostea Ta.