6 vise și formarea unui om

Problemele lui Iosif au început de la două vise.

„Ia ascultați ce vis am visat!” le‑a spus Iosif celor 11 frați ai săi. „Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; și iată că snopul meu s‑a ridicat și a stat în picioare; iar snopii voștri l‑au înconjurat și s‑au aruncat cu fața la pământ înaintea lui”.

În cel de‑al doilea vis al lui Iosif soarele, luna și 11 stele s‑au închinat înaintea lui.

Semnificația acestor vise era evidentă. Până și tatăl său, Iacov, care îl iubea pe Iosif mai mult decât pe oricare altul dintre ceilalți fii ai săi, s‑a simțit jignit și l‑a admonestat în public.

Poate că Iacov l‑a iertat pe Iosif, însă frații săi nu. Când au prins ocazia, l‑au vândut ca sclav unor negustori străini care se îndreptau spre Egipt.

După mulţi ani, în care a slujit ca servitor de încredere în casa lui Potifar, căpetenia străjerilor faraonului, Iosif a fost închis pe nedrept în închisoarea împăratului. Nevasta lui Potifar a încercat să‑l seducă, dar, pentru că Iosif a refuzat‑o, ea l‑a acuzat pe nedrept că a încercat să o violeze. Cu toate acestea Domnul a fost cu Iosif şi nu după mult timp mai marele temniţei i‑a încredinţat lui Iosif treburile zilnice ale temniţei.

Au trecut mulţi ani până ce visele să influenţeze din nou viaţa lui Iosif.

Din motive care nu sunt menţionate în Biblie, faraonul i‑a aruncat în închisoare pe mai marele brutarilor şi paharnicilor.

Într‑o dimineață atât brutarul cât şi paharnicul erau foarte tulburaţi. Iosif i‑a întrebat de ce sunt trişti iar ei i‑au spus: „Fiecare dintre noi am avut câte un vis azi-noapte dar nu este nimeni care să‑l tălmăcească”.

Atunci Iosif le‑a răspuns: „Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi‑mi visele voastre”.

Atunci paharnicul i‑a spus primul visul său. „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă. Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s‑a deschis floarea şi ciorchinele a făcut struguri copţi. Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i‑am stors în paharul lui Faraon şi am pus paharul în mâna lui Faraon”.

„Iată tălmăcirea visului”, i‑a spus Iosif paharnicului. „Cele trei mlădiţe sunt trei zile. Peste trei zile Faraon te va scoate din temniţă şi te va pune iarăşi în slujba ta”. După care Iosif a adăugat. „Dar adu‑ţi aminte şi de mine, când vei fi fericit; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon şi scoate‑mă din locul acesta”.

Când a văzut mai marele brutarilor că interpretarea visului paharnicului a fost bună i‑a spus şi el visul lui Iosif. „Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu. În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prăjituri coapte în cuptor; şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu”.

Interpretarea visului brutarului n‑a fost bună, aşa că ne putem imagina lupta interioară a lui Iosif de a‑i explica brutarului ce i‑a arătat Dumnezeu prin vis: „Cele trei coşuri sunt tot trei zile. Peste trei zile, Faraon îţi va lua capul”.

Trei zile mai târziu, de ziua de naştere a faraonului, paharnicului i s‑a redat poziţia pe care a deţinut‑o, iar brutarul a fost spânzurat, întocmai cum a prezis Iosif. Din păcate, paharnicul l‑a uitat repede pe Iosif, care continua să tânjească după libertate.

Doi ani mai târziu faraonul visează două vise în aceeaşi noapte. Într‑unul, şapte vaci sănătoase sunt devorate de şapte vaci urâte şi slabe. În al doilea vis se face că şapte spice au crescut pe un pai, grase şi pline. După ele au răsărit şapte spice slabe şi arse de vântul dinspre răsărit şi le‑au devorat pe cele şapte pline.

Când s‑a trezit, faraonul şi‑a chemat magicienii şi înţelepţii ca să‑i interpreteze visul însă niciunul dintre ei nu a fost în stare de aceasta. În cele din urmă paharnicul s‑a prezentat la faraon şi i‑a spus despre Iosif şi priceperea lui de a interpreta vise. Faraonul l‑a chemat pe Iosif din temniţă.

Pe măsură ce faraonul îşi relata visele, Domnul i‑a arătat lui Iosif că faraonul primise o viziune asupra situaţiei din viitor a regiunii. Vor fi şapte ani de prosperitate, după care şapte ani de foamete. Mesajul Domnului către faraon era ca el să se pregătească pentru anii de foamete prin stocarea de provizii în anii de abundenţă.

Faraonului i‑a plăcut atât de mult sfatul lui Iosif, încât l‑a numit supraveghetor în colectarea şi stocarea surplusului din cei şapte ani de abundenţă. De asemenea faraonul l‑a ridicat pe Iosif la rangul de secund în întregul Egipt.

Dar cum rămâne cu visele lui Iosif, în care fraţii şi părinţii lui i se închinau?

Câţiva ani mai târziu, când foametea a ajuns şi în ţinutul natal a lui Iosif, Canaanul, Iacov i‑a trimis pe fraţii mai mari ai lui Iosif în Egipt să cumpere grâne, iar ei s‑au închinat în faţa reprezentantului faraonului care, fără ştirea lor, era fratele lor mai mic. Atunci Iosif a pus la cale un plan ingenios de a afla dacă fraţilor lui le părea rău pentru ceea ce făcuseră în trecut şi când s‑a convins de aceasta, le‑a spus cine era.

Citind povestea lui Iosif din Geneza capitolele 37-50 suntem uimiţi de modul în care răsturnările de noroc i‑au modelat caracterul. La început Iosif a fost un băiat răsfăţat, apoi un sclav umil; a ajuns un servitor de încredere ca apoi să fie condamnat la închisoare şi în cele din urmă să ajungă mâna dreaptă a faraonului. Fiecare răsturnare de situaţie l‑a format ca om al lui Dumnezeu, conform planului lui Dumnezeu. Iosif a tras probabil cea mai bună concluzie când a zis fraţilor săi, referitor la perioada lui de sclavie: „Dumnezeu a schimbat răul în bine”.