În romanul clasic Mizerabilii, Victor Hugo spune povestea lui Jean Valjean, a cărui viaţă dificilă a fost complet zdruncinată din cauza unei decizii pripite. Valjean furase o pâine ca să hrănească copiii înfometaţi ai surorii sale şi, ca urmare a acestei fapte, şi-a petrecut următorii 19 ani în faimoasa închisoarea Le Bagne de Toulon. După ce a fost eliberat, purtând stigmatul puşcăriei, lui Valjean i-a fost greu să-şi găsească de lucru şi a ajuns să cerşească la uşa episcopului de Digne, care l-a hrănit şi i-a dat un pat peste noapte. Însă în timpul nopţii Valjean, copleşit de disperare la gândul viitorului său neclar, se lasă pradă tentaţiei, fură din argintăria episcopului şi fuge.
Nu apucă să fugă prea departe căci este prins cu argintăria la el şi este dus înaintea episcopului. Conştient de ceea ce i s-ar fi întâmplat lui Valjean dacă ar fi fost condamnat a doua oară, episcopul, bun la suflet, îi dă o şansă lui Valjean şi spune poliţiştilor că el i-a dat argintăria lui Valjean.
Valjean era liber faţă de lege, însă nu şi faţă de obiceiurile lui proaste. După ce fură încă o dată ajunge la un punct crucial în viaţa lui, iar de data aceasta regretă şi din acel moment devine un alt om. În anii următori va ajunge să treacă prin alte dificultăţi şi va avea de luat şi alte decizii grele, însă se va ţine cu perseverenţă pe calea cea nouă pe care Dumnezeu l-a ajutat să păşească.
Mizerabilii este o portretizare a puterii dragostei lui Dumnezeu, însă pe de altă parte arată cum putem noi să ne modelăm viaţa prin deciziile pe care le facem. Până şi deciziile mici pot avea consecinţe de lungă durată. Cum putem fi noi siguri că luăm deciziile corecte? Singura modalitatea este să-L implicăm direct pe Dumnezeu în procesul de decizie, deoarece El este singurul care ştie ce este cel mai bine. El doreşte ca noi să luăm deciziile corecte şi este mereu alături de noi să ne susţină. Cea mai înţeleaptă decizie este să-I cerem întotdeauna ajutorul.