Crăciunul a fost marea senzaţie a lui Dumnezeu, cel mai mare miracol ce a avut loc vreodată – dragostea Sa sub forma singurului Său Fiu, Iisus, trimis jos, la nivelul nostru pământesc, să ne aducă înapoi la El. Iar Crăciunul continuă să fie sezonul miracolelor. Precum undele care se transmit în continuare ca efect al acelui mare impact, mici miracole de Crăciun continuă să ne reamintească de dragostea statornică a lui Dumnezeu.

Odată, cu ocazia Crăciunului, eu şi soţul meu, Daniel, ne‑am făcut planuri să dăruim cadouri copiilor din familiile sărace din Goiania, Brazilia, oraşul unde locuiam noi pe vremea aceea. Cu un an înainte, un prieten care avea un magazin de jucării ne dăduse sute de jucării să distribuim, însă anul acela nu ne‑a putut dărui decât cinci camioane mari de plastic, de jucărie.

Ce puteai face cu doar cinci camioane de jucărie? Zile întregi ne‑am tot gândit la această situaţie, când, într‑o noapte, Daniel a primit în vis răspunsul la întrebările noastre. De dimineaţă el mi‑a spus: „Ştiu ce putem face cu aceste cinci camioane. Pedro a fost de curând operat la inimă. (Pedro era unul dintre vânzătorii din piaţa locală, care făcea donaţii de fructe şi legume pentru munca noastră voluntară ori de câte ori putea.) El şi soţia lui, Maria, şi‑au folosit toate economiile ca să plătească spitalizarea, încât e puţin probabil să mai fi putut cumpăra şi cadouri de Crăciun pentru copiii lor. Ei au cinci băieţi.”

Camioanele erau aşa de mari că au umplut un sac foarte mare. Daniel şi‑a pus sacul în spate şi a pornit către staţia de autobuz, ca să ajungă în partea cealaltă a oraşului, acolo unde locuia Pedro şi familia lui.

Copiii lui Pedro şi Maria se jucau pe stradă când Daniel a ajuns, cu sacul în spate, la casa lor şi, coincidenţă, Daniel este încărunţit şi poartă barbă. Unul dintre băieţi l‑a văzut şi a alergat înăuntru. „Mama! Tata! A venit Moşu!”

Iar Moşu şi‑a petrecut după-amiaza cu Pedro, Maria şi băieţii lor. Când s‑a întors seara acasă, faţa lui Daniel încă radia de bucurie descriind fericirea copiilor. „Pedro şi Maria s‑au simţit tare prost că n‑au avut bani pentru cadourile copiilor, dar iată că Dumnezeu a avut grijă! Cinci băieţi, cinci camioane colorate!”