Eu nu m‑am născut cu cetățenie americană. Am trecut printr‑un proces ca să o obțin. A trebuit să completez o groază de formulare, să petrec ore întregi la telefon cu diverși funcționari, să plătesc o sumă considerabilă, să mi se ia amprentele și să dau un interviu ca să se stabilească dacă într‑adevăr îndeplinesc cerințele pentru a primi cetățenia. Și da, am primit‑o! Acea zi a fost o zi fericită!
Acum sunt liberă să vin și să plec. Când mă urc în avion ca să merg în altă țară nu mă mai îngrijorez dacă voi fi lăsată să mă întorc. Îmi scot cartea verde și dovedesc că am acest drept. Asta înseamnă mult pentru mine, fiindcă era odată când nu aveam cartea verde, deși aveam soț american și copii americani.
Deci, ce am făcut? A durat ceva timp, dar am urmat toți pașii. Am petrecut ore întregi la telefon cu funcționarii de la imigrări care m‑au ghidat cu toate formularele și cerințele. În ziua interviului am fost puțin emoționată. Dacă, pentru un oarecare motiv, mi‑ar fi respins cererea? Dar pe măsură ce mă gândeam și mă rugam, mi‑am dat seama că făcusem tot ce trebuia. Îndeplinisem toate cerințele și nu aveau niciun motiv pentru care să mă respingă. Când am intrat la interviu eram încrezătoare, fiindcă îmi făcusem partea mea.
Cu siguranță că m‑am rugat lui Dumnezeu să primesc aprobarea, dar nu m‑am rugat pentru un miracol. Ar fi fost prostesc din partea mea, pe tot parcursul pașilor pentru imigrare, să contez doar pe un miracol și să nu îmi fac treaba mea cu conștiinciozitate, iar la momentul interviului să‑L implor pe Dumnezeu pentru un miracol.
Poate și fiindcă sunt mamă și știu ce înseamnă să ai niște micuți care te solicită toată ziua, de genul: „Îmi dai un pahar de apă?” Da, aș puteasă‑ți dau un pahar de apă, însă ai și tu șapte ani și îți poți lua singur. S‑ar putea ca și Dumnezeu să vadă lucrurile ca și mine, atunci când ne rugăm pentru lucruri de care suntem perfect capabili să ne ocupăm singuri.
Poate că fetița mea de șapte ani are nevoie de sfaturi să nu‑și prindă degetele în ușa de la dulap sau cum să curețe după ea, însă este cu siguranță capabilă să‑și ia un pahar cu apă. Și mă aștept la asta de la ea. Dacă ar fi bolnavă sau lovită, ar fi altceva, dar în general mă aștept să se ridice de la orice ar face și să‑și ia singură ce îi trebuie.
Biblia e plină de exemple în care Dumnezeu se așteaptă de la oameni să se ocupe de lucrurile de care sunt capabili, înainte ca El să se ocupe de ceea ce ei nu pot face. Dumnezeu i‑a salvat pe Noe și familia lui de potop, însă s‑a așteptat de la Noe să construiască arca. Dumnezeu le‑a dat în mod miraculos mană copiilor lui Israel, dar s‑a așteptat de la ei să și‑o culeagă singuri în fiecare zi. Iisus l‑a ridicat pe Lazăr din mormânt, dar înainte de asta le‑a spus oamenilor să dea piatra la o parte.
Când Iisus a înmulțit pâinea și peștii, ar fi putut să o facă, probabil, și fără cele cinci pâini și cei doi pești de început. Și ar fi putut, probabil, să facă mâncarea să apară direct în mâinile fiecăruia din mulțime, decât să‑i pună pe ucenici să o împartă. Dar, din nou, El se așteaptă ca fiecare să‑și facă partea. Când tu îți faci partea ta, atunci poți avea încredere și te poți aștepta ca Dumnezeu să‑și facă partea Lui conform voinței Sale.
Toate situațiile cu miracole au fost necesare. Însă există și situații în care nu este nevoie de un miracol. Trebuie doar să muncești puțin. Depinde de tine.
Nu vreau să spun „Nu te ruga” ci mai degrabă „Nu te aștepta ca Dumnezeu să facă ceea ce este responsabilitatea ta!” Iar dacă ai făcut tot ce trebuia și ce puteai face, atunci să ai încredere să mergi mai departe. Precum cetățenii unei țări, care au anumite drepturi, și noi avem, cei care revendicăm cetățenia cerească. Dacă am îndeplinit cerințele atunci ne‑am câștigat drepturile și privilegiile. Iar privilegiile copiilor lui Dumnezeu depășesc așteptările.
Acest articol este adaptat după o postare pe Just1Thing,1 un site creștin pentru modelarea caracterului tinerilor.
- www.just1thing.com↑