Recent, după ce am citit un articol pe site-ul BBC News 1, m-am confruntat cu câteva întrebări grele. Articolul, o poveste modernă a „bunului samaritean”, merită citit ca un exemplu inspirant despre impactul pe care îl poate avea o singură faptă de iubire.
Citind această poveste m-a făcut să-mi evaluez propriile mele fapte din ultima vreme. Am făcut şi eu la fel? Aş fi dispusă să-mi risc viaţa ca să ajut un străin la nevoie? Nemulţumită de răspunsurile pe care le-am dat am încercat şi alte întrebări mai puţin dramatice. Ar spune prietenii mei despre mine că sunt o persoană săritoare? Am făcut ceva pur altruist în ultima vreme?
Dacă sunt foarte sinceră cu mine însămi ar trebui să spun că mai tot timpul sunt absorbită în lumea mea. Cu toţii avem zile când ne concentrăm puţin prea mult asupra problemelor, lucrurilor şi dorinţelor noastre, zile când trecem prin viaţă privind mai mult în jos decât în sus şi în jurul nostru. Îmi amintesc de citatul dureros de sincer: „Există două feluri de egoişti: cei care o admit şi restul.” 2
Deci, presupun că pentru „restul” este sănătos să li se reamintească din când în când despre lumea din jurul lor, despre nevoile celorlalţi, despre puterea dragostei; să ne oprim şi să avem o discuţie cu conştiinţa noastră şi să vedem unde ne clasăm. Există vieţi pe care le putem atinge dacă am privi mai des în jurul nostru, iar uneori ar trebui să apăsăm butonul de pauză şi să privim în jurul nostru pentru a face lucrul aceasta.
Un aspect important este că putem atinge oamenii cu dragostea indiferent unde trăim, indiferent de ce slujbă avem sau în ce direcţie se îndreaptă viaţa noastră. Cred că aceasta va fi rugăciunea mea pentru o vreme.
- http://www.bbc.co.uk/news/magazine-12043294↑
- Dr. Laurence J. Peter↑