Poți să mă auzi bocănind oale în bucătărie. Trântind ușile și zornăind vasele, le pun repede în dulapuri. Cu o bufnitură puternică am trântit oala mare pe aragaz. Mama este în bucătărie și toți știu că trebuie să stea deoparte până ce termin.

Voi termina bineînțeles foarte repede. Am învățat demult că dacă vrei să termini ceva ce nu te interesează în mod deosebit este bine să o faci repede. Așa că mă grăbeam și puțin zgomot nu era o problemă.

Există și momente când gătesc cu mare grijă. Planific zile întregi, studiez rețete, scriu liste și adun ingrediente. Pregătesc tot ce poate fi făcut dinainte și le pun frumos în castronașele de servire. Însă mâncărurile de zi cu zi nu sunt așa! În fiecare seară obișnuită aș putea câștiga un premiu pentru cât de repede pun mâncarea pe masă. La o parte că vin!

În mod firesc că am și unele dezastre. Farfuriile sparte sau degetele arse nu sunt ceva neobișnuit. Tot așa și sentimentele rănite. „Poți să aștepți un minut până termin?” am mârâit cu un zâmbet fals pe buze. Dar sunt serioasă. Chiar termin întrun minut – dacă mar lăsa cu toții singură și mi sar da din cale.

Am cina gata la timp. Am bucătăria curată. Servesc mâncare hrănitoare. Însă ceva lipsește și trebuie să mă ocup de asta.

Când copiii mei erau mici aveam în bucătărie un casetofon și o colecție de muzică clasică. Ca mamă muncitoare cu o familie mare de organizat și de hrănit aveam mereu multe în minte. Muzica clasică mă ajuta să o iau mai încet și mă însuflețea în timp ce pregăteam mâncarea. Puneam pe masă o farfurie de legume crude sau o salată, iar dacă vreun copilaș flămând venea în bucătărie și nu mai putea aștepta nici un minut, îi spuneam să se servească din legume.

Poate ar trebui sămi îmbunătățesc obiceiurile de lucru. Poate că pierd momente de care ar trebui să mă bucur. Chiar dacă cina este cu câteva minute mai târziu iar bucătăria nu este perfectă, ar trebui să încetinesc ritmul și să mă bucur de aromele mâncărurilor pe care le gătesc. Poate chiar ar trebui să accept oferta unora de a mă ajuta și atunci am putea să râdem și să ne relaxăm împreună