Treceam cu ochii peste titlurile unui website de știri când ceva mi‑a atras atenția: „Este un luptător: Guo Youming nu se lasă pradă unei boli rare”. Mi‑a stârnit curiozitatea, am apăsat pe articol și am început să citesc povestea uimitoare.

De când era mic mama lui a observat că avea un mers instabil și cădea de multe ori. Starea lui s‑a înrăutățit, până când a fost diagnosticat cu distrofie musculară la vârsta de 7 ani. Diagnosticul i‑a zdrobit pe părinții lui Youming, zguduiți de sentimentul de vinovăție și de durere la vestea că nu există niciun remediu. Youming a povestit că și el s‑a simțit disperat, dar și‑a dat seama că așa le‑ar face și mai grea viața părinților săi. Așa că a refuzat să fie limitat de condiția sa și s‑a hotărât, după spusele lui, „să fac tot ce pot și să zâmbesc curajos”. La 9 ani nu a mai putut merge și a ajuns în căruț cu rotile. Deoarece mușchii i s‑au atrofiat și‑a pierdut toate funcțiile membrelor. Azi, mama lui neobosită îl ajută să mănânce, să folosească baia, să facă duș și alte lucruri de bază.

Deși Youming depinde de mama lui să‑l ducă cu căruțul la școală, insistă să nu absenteze niciodată. Atitudinea lui pozitivă și veselă îl face preferat printre colegi și profesori, care îi admiră comportamentul victorios în ciuda condiției sale care se înrăutățește în mod constant.

La 26 de ani Youming nu mai poate ingera decât lichide și respiră doar cu mască de oxigen. Nu a avut putere fizică nici să reziste pe toată durata ceremoniei de absolvire. Însă a trecut examenul oral cu note excelente și și‑a obținut licența în literatură chineză. Literatura este pasiunea lui Youming, iar lucrarea lui de diplomă a constat într‑o colecție de poezii și alte lucrări personale. Avea 100.000 de cuvinte, o realizare monumentală pentru Youming, care nu poate tasta mai mult de 10 cuvinte pe minut, timp de 10 minute în fiecare zi, întins pe spate și folosind un mouse cu care selectează literele de pe o tastatură specială. Youming speră să treacă în viitor și examenul de funcționar public.

„Nu ne putem alege soarta”, spune Youming, „însă putem alege cum ne confruntăm cu ea. Dacă viața pare să nu aibă sens, atunci trebuie să‑i dăm noi un sens. Fie că ne petrecem ziua în tristețe sau în bucurie, tot trebuie să trăim acea zi. Atunci de ce să nu trăim cu bucurie? Atâta timp cât eu nu renunț la mine, nici Dumnezeu și nici alții nu vor renunța la mine”. 1

  1. Povestea lui Guo Youming (în chineză) poate fi găsită la: https://www.nownews.com/news/20170714/2588753↑