Ești genul căruia îi place să vorbească? Dacă da, atunci ești ca mine. Iubesc să vorbesc cu oamenii, atât în persoană cât și la telefon. Particip activ și în diferite forme de mesagerie online și platforme sociale.
Abilitatea de a vorbi și de a comunica cu alții este dată de Dumnezeu. Evrei 13:16 spune: „Să nu dați uitării binefacerea și dărnicia”.
Pe de altă parte, un om înțelept a spus odată că „tăcerea își are vremea ei și vorbirea își are vremea ei”.1
În copilărie vorbeam într‑una. De obicei monopolizam conversația, întrerupeam frecvent oamenii cu comentarii sau întrebări înainte să‑și termine de prezentat punctul lor de vedere. În final, bineînțeles, am ajuns să întâlnesc oameni care mi‑au făcut mie același lucru, și am înțeles cum este. De atunci fac efortul să vorbesc mai puțin și să ascult mai mult, ceea ce mi‑a îmbunătățit enorm relațiile mele cu ceilalți.
1 Tesaloniceni 4:11 ne spune „să învățăm să fim liniștiți”(traducere din engleză). Pentru aceia dintre noi cărora ne place să vorbim implică într‑adevăr efort și studiu să fim liniștiți atunci când trebuie.
Au fost și momente când am fost prea liniștit când trebuia să răspund unor întrebări și apoi am regretat. S‑a întâmplat odată la o întâlnire cu colegii de muncă. Cineva m‑a întrebat, mai în glumă, cum mă înțeleg cu un anumit alt coleg. Chiar în acea perioadă aveam dificultăți cu acea persoană și le‑am menționat deschis deoarece credeam că acea persoană nu este în preajmă. Eu sunt orb și recunosc persoanele în mare parte după voce. Deci imaginați‑vă șocul și umilința când am auzit dintr‑o dată vocea persoanei chiar lângă mine spunând: „Ți‑am auzit fiecare cuvânt, Steve”.
Un exemplu biblic este Iosif. El a plătit un preț mare pentru faptul că nu și‑a putut ține gura. Iosif era fiul preferat al tatălui, de aceea frații lui au devenit geloși. Mai mult, Iosif a avut două vise în care apărea că el conducea peste frații săi și i s‑a părut o idee bună să le spună despre asta fraților săi.2 Frații săi au fost așa de mânioși pe el că l‑au aruncat într‑o groapă iar apoi l‑au vândut de sclav.
Deși pentru unii nu este așa ușor să‑și țină gura, este de multe ori lucrul cel mai prudent. „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea”.3