Majoritatea dintre noi suntem destul de ocupați. De obicei avem mai multe lucruri la care să ne gândim și de care să ne ocupăm decât putem într‑o zi. Toți dorim să ne controlăm viețile, dar, cel puțin pentru mine, poate fi o provocare să îmi păstrez prioritățile față de mulțimea de lucruri pe care doresc și pe care trebuie să le fac, iar zilele mele sunt de obicei pline cu mai mult decât pot include în ele.

Nu înseamnă neapărat că am prea multe de făcut, ci că trebuie să lucrez mai eficient. Altfel ajung să fug după probleme, încercând să le rezolv din urmă, în loc să mă bucur de împlinirea pe care ți‑o poate aduce în viață faptul de a umbla sincronizat cu Iisus. Sunt convinsă că mulți dintre voi aveți responsabilitățile voastre, provocări mici și mari, și lista nesfârșită de lucruri pe care trebuie să le faceți –lucruri care se pot atât de ușor acumula în stres și lucruri mai mari dacă nu sunt rezolvate așa cum trebuie.

Mie mi se întâmpla mult prea des să fiu prinsă într‑o spirală descendentă în care să fiu inundată de dificultăți și de complicațiile neprevăzute și neașteptate ale vieții și ale muncii. Când lucrurile începeau să se adune, reacția mea automată era să ignor lucrurile mai puțin presante, deoarece nu păreau să fie la fel de critice pe moment precum cele urgente. Însă până să îmi dau seama, mă trezeam față în față cu una din acele probleme odinioară mici, pe care am tot amânat‑o, dar care crescuse în ceva mult mai mare care necesita timpul și atenția mea. Așa că începeam să mă ocup de această nouă problemă mare, care până atunci ajunsese să creeze și ea pagube și complicații, care trebuiau la rândul lor să fie rezolvate și necesitau și mai mult timp. Între timp repetam greșeala de a ignora toate celelalte lucruri minore care, bineînțeles, continuau în acest timp să tot apară.

Este o dilemă ce pare să îi afecteze pe mulți oameni ocupați. Această modalitate de a‑ți stabili prioritățile în funcție de mărimea problemei, ocupându‑te de ea doar când este destul de mare, în loc să o abordezi când este încă mică, pare să fie modalitatea cea mai evidentă pe moment, însă nu trebuie să fie așa. Nu trebuie să ne petrecem viețile fugărind provocările vieții, rezolvând pagubele și simțindu‑ne în mod frecvent copleșiți de spirala fără sfârșit a îndatoririlor.

Acum încerc să dau mai multă atenție lucrurilor atunci când sunt încă mici și ușor de rezolvat. Mi‑am schimbat modul de lucru, transformându‑mi etica de lucru și de viață într‑una de prevenire decât de rezolvare a pagubelor ulterioare.

Pentru aceasta a trebuit să fac mai multe schimbări. A necesitat o schimbare de opinie, în legătură cu modul cum priveam lucrurile ce apăreau în viața mea. A necesitat un efort conștient de a vedea problemele imediat ce apăreau și de a acționa – sau chiar mai bine, de a prevedea potențialele probleme și de a fi pregătită să le rezolv imediat ce se dezvoltau.

Uneori este o lipsă de auto-disciplină dacă ajungi în situația să alergi după probleme. Mie mi‑e de multe ori greu să mă opresc să lucrez la ceva ce îmi place atunci când ar trebui să lucrez la ceea  ce am programat să fac. Ajung foarte concentrată  pe un lucru și amân celălalt lucru pe care ar fi trebuit să îl fac în acea zi. În final  trebuie să le fac pe celelalte în grabă, ceea ce conduce la presiune și stres. Iar stresul duce de obicei la greșeli, care necesită apoi mai mult timp pentru a fi remediate.

Mi‑am dat seama că am nevoie să mi se reamintească să schimb acest aspect. După ce m‑am rugat mi‑a venit ideea să folosesc un ceas cu alarmă care să mă ajute să opresc un proiect la timp ca să pot trece la următorul. Iată ce soluție simplă! De ce nu m‑am gândit dinainte la asta? Ei bine, multe lucruri mărunte ne stau la dispoziție dar nu le observăm până când nu luăm în serios importanța schimbărilor pe care ar trebui să le facem și nu ne rugăm despre   asta.

Faptul de a‑ți folosi cât mai eficient timpul nu este sinonim cu a fi ocupat. Avem nevoie de o viață echilibrată, care să includă atât timp concentrat de lucru cât și timp de relaxare, pentru a ne destinde și a ne deconecta de grijile zilei. Spre exemplu, eu căzusem în obiceiul de a lucra și seara, până aproape de culcare – până când mi‑am dat seama că era o modalitate ineficientă de a‑mi folosi timpul. Orele de lucru seara nu erau prea productive însă cereau de la mine cel puțin același efort.

Trebuia să investesc timp și în relaxare, ca să evit să „alerg” pe urmă după problemele pe care le va cauza lipsa de somn. Când lucram până înainte de culcare mintea îmi rămânea plină cu gânduri despre muncă, încât nu puteam adormi decât după vreo oră-două. Investind timp în relaxare seara mi‑am îmbunătățit anumite aspecte ale stării de sănătate care fuseseră afectate de lipsa de somn.

Timpul de relaxare și de deconectare înainte de culcare te ajută să ai un somn de calitate necesar sănătății trupului, minții și a sufletului. Dacă ducem munca cu noi în somn, chiar și numai cu gândul, avem un somn stresat și ineficient, care poate cauza probleme, în loc să ne reclădească și să ne întărească.

Acest principiu a prevenției problemelor, mari și mici, este important pentru oricine în orice aspect al vieții, fiindcă afectează totul, de la productivitate și finanțe până la siguranță, sănătate și liniște sufletească.

Am citit un articol bun despre faptul că problemele mici pot deveni mari dacă nu te ocupi de ele. Era despre un cuplu care înțelegea importanța timpului petrecut în familie însă le era greu să se organizeze ca să petreacă timp de calitate la cină cu copiii. De dimineață începeau cu munca, încercând frenetic să rezolve o mulțime de complicații care se tot acumulau, și nu prea reușeau să ajungă la timp pentru cina în familie. Știau că acest timp cu copiii lor era o ocazie neprețuită pe care o pierdeau pe vecie.

Soluția implica din partea lor să meargă până la rădăcina problemei și să o prevină. În mod ironic, nici nu și‑ar fi imaginat‑o. O mică scăpare în planificarea zilei lor de lucru a creat o reacție în lanț în urma căreia au ajuns copleșiți de treburi, chinuindu‑se să le facă față. Însă odată ce și‑au făcut timp să descopere care era rădăcina problemei, tot ce aveau nevoie era să facă câțiva pași mici pentru a o preveni, ca astfel să își poată atinge scopul de a da familiei lor ceea ce era nevoie.

Există multe exemple care ar putea fi menționate. Presupun că și tu te poți gândi la câteva din proprie experiență. Dacă introduci în viața ta câteva obiceiuri noi și faci câteva ajustări s‑ar putea să‑ți facă viața mult mai productivă, mai eficientă și mai puțin stresantă. Observă‑ți viața și fă o listă cu aspectele în care ai putea să intervii. Vei observa că viața ta va fi mai calitativă, mai eliberată de stres și de frustrarea de a alerga mereu ca să rezolvi problemele!